Sâmbătă seara, seniorul liberal Mircea Ionescu Quintus a fost intervievat telefonic pe un post TV despre diferendul dintre Călin Popescu Tăriceanu şi Crin Antonescu. A răspuns cu multă moderaţie, dar mai ales cu multă înţelepciune, rostind raţionamente absolut corecte. Ca, de pildă, „în Guvern sunt altele de făcut” sau „ca să nu mai vorbim că au fost luate nişte decizii în privinţa candidatului USL la preşedinţie. Rămâne de văzut care va fi evoluţia lucrurilor”. Toată tevatura aceasta, momentan deloc serioasă, din tabăra liberalilor, riscă să alimenteze nişte antipatii reciproce, mai mult decât evidente. De grija cărora, fireşte, nu moare nimeni. Numai că liberalii, fiind parte a unei coaliţii de guvernare, cu depline responsabilităţi asumate, ar trebui să se lase preocupaţi asiduu de ceea ce trebuie făcut şi nicidecum de veleitarismele facile, despre care unii cred că s-ar putea stinge, alţii dimpotrivă. O confruntare internă între Crin Antonescu şi Călin Popescu Tăriceanu nu este deloc o bagatelă şi evoluţia ei, întreţinută din afară, ar putea genera, pe lângă erodarea imaginii, o nouă scindare în PNL. Şi, implicit, repoziţionări în strategia generală a USL. Deja premierul Victor Ponta s-a pronunţat clar, în calitatea sa de copreşedinte al USL, că nu susţine un penelist la alegerile prezidenţiale, ci pe Crin Antonescu. Această desemnare a fost convenită, de fapt, la nivelul USL. Aceasta a fost şi oferta congresului PNL de anul trecut. Liberalii au mai dovedit, şi prin 2006 parcă, cum stau cu rezistenţa la rupere, după ce demolatorul Valeriu Stoica, iniţiatorul procesului de emasculare a dreptei, aducea în fruntea PNL pe Theodor Stolojan şi vorbea de epoca post-Tăriceanu. Pierderi consistente au înregistrat şi atunci şi ar putea înregistra şi acum, dacă nu potolesc repede dihonia ivită. O privire în urmă, exact cu vreo şase ani, ne reaminteşte că doamna Elena Udrea a stârnit un scandal politic de amploare despre un bileţel roz, susţinând la o emisiune televizată că, în perioada în care a lucrat la Palatul Cotroceni, premierul Tăriceanu i-a scris preşedintelui Băsescu, solicitându-i să intervină la Parchet „pentru Dinu Patriciu”. Acum, Elena Udrea susţine la „Gândul Live” că fostul premier Călin Popescu Tăriceanu este „un personaj politic mai bun decât Crin Antonescu” şi ar merita să conducă PNL. Mai mult, dacă se decide, împreună cu Andrei Chiliman, să se rupă de PNL, uşa PDL este deschisă pentru o colaborare. Ne-am lămurit, nu-i aşa? Să revenim la ceea ce afirma fostul preşedinte liberal Mircea Ionescu Quintus. Cumpătat, cum spuneam, a evitat orice nuanţă de parti-pris. A spus despre Călin Popescu Tăriceanu că a fost liderul partidului, iar despre Crin Antonescu că reprezintă investiţia sa de încredere. În sensul că l-a propus la preşedinţia partidului. Armonie deplină sub „măslinul liberal” nu este şi semnalele de nervozitate îngrijorează, pentru că ele pot escalada. Şi, până la urmă, atât Crin Antonescu, cât şi Călin Popescu Tăriceanu au în spatele lor fiecare propria tabără de simpatizanţi, iar un eventual congres, despre care se vorbeşte, n-ar lămuri atât lucrurile, cât le-ar complica.
