Premierul scoţian, independentistul Alex Salmond, a lansat miercuri, 25 ianuarie a.c., o consultare, întinsă pe durata a 20 de săptămâni, prima etapă a intenţiei sale de organizare a unui referendum privind independenţa regiunii în 2014, pentru care militează cu ardoare de mai mulţi ani. Alex Salmond, într-o declaraţie în faţa Parlamentului din Edinbourg, a devoalat detaliile propunerii sale, care ar urma să cuprindă întrebări „scurte, directe şi clare”, dorind să consulte scoţienii, „după 300 de ani”, dacă „sunt de acord” ca Scoţia să fie o ţară independentă. El a mai reiterat, de asemenea, dorinţa de a mai anexa o întrebare privind descentralizarea maximă. Premierul britanic, David Cameron, a amintit că va avea ultimul cuvânt, constituţional, asupra organizării şi modalităţilor scrutinului. „În caz contrar, el ar putea fi contestat pe plan juridic”, a avertizat ministrul de resort, Michael Moore. În esenţă, Londra doreşte un vot simplu: „da” sau „nu” independenţei. Alex Salmon manifestă prudenţă şi doreşte, în egală măsură, interogarea concetăţenilor săi asupra creşterii prerogativelor acordate parlamentului scoţian. Economist şi profesori de studii europene la Universitatea din Edinbourg, Drew Scott afirmă că, în plină austeritate în Marea Britanie, Scoţia are posibilitatea de a lua distanţă de Londra. Chestiunea a devenit serioasă. La alegerile din luna mai, 65 de locuri din parlamentul scoţian au revenit independentiştilor (Partidul Naţional Scoţian – SNP), dintr-un total de 129 de locuri. Acest lucru conferă o majoritate absolută şi guvernul lor a legiferat chestiunea independenţei Scoţiei prin referendum. Adepţii unui vot favorabil, potrivit sondajelor, nu depăşesc, sistematic, 35-40%. Independentiştii denunţă „bruiajul” politic în jurul acestei chestiuni, care tergiversează deschiderea unei dezbateri de fond. Ei vor aştepta toamna lui 2014. Un moment în care economiştii estimează că Regatul Unit se va afla într-o nafastă postură, dacă nu, pur şi simplu, în recesiune. Oricum, timp de 20 de săptămâni, scoţienii se vor întreba dacă n-ar putea trăi mai bine în afara Marii Britanii. În prezent, SNP consideră că planul de austeritate implementat de guvernul conservator al lui David Cameron în 2010 este prea sever. Londra doreşte ca referendumul să aibă loc cât mai curând. Eventuala organizare a acestuia ar costa 10 milioane de lire sterline (12 milioane euro), însă Scoţia ar urma să rămână membră a Uniunii Europene, într-un nou parteneriat cu restul Regatului Unit. Regina ar rămâne şeful statului. Cu toate acestea, mult mai pro-independenţă decât scoţienii sunt britanicii, care ştiu că în 2008 Guvernul britanic, pentru a salva Royal Bank of Scotland de la faliment, a injectat 45 miliarde lire sterline. PIB-ul scoţian a fost de 115 miliarde dolari în perioada 2008-2009. Nu există nici un fel de îndoială că un guvern independent scoţian ar fi fost capabil să facă acest lucru. În fine, sunt o serie întreagă de detalii, care au rostul lor, însă şi dacă nu vor obţine independenţa, scoţienii doresc o maximă descentralizare, adică o formă de compromis în drumul spre independenţă.
