Mesajele moi ale social-democraţilor

0
494

Dacă dreapta a învăţat în actuala democraţie, tot mai degradată, la noi, că are dreptate cine urlă mai tare, îngroşând detaşamentele de prozeliţi, stânga social-democrată pare cu precădere, pe mandatul de lider al lui Marcel Ciolacu, tot mai inhibată, nu rareori dezorientată, moleşită parcă de atacurile necurmate, ilogice, cu deplin conţinut electoral ale preşedintelui Klaus Iohannis, pentru care şi musca dacă aterizează pe un candelabru, cum metaforic scrie jurnalistul Marius Ghilezan, e din vina PSD. În faţa atacurilor vehemente, majoritatea nejustificate, din partea frontului PNL-USR-Plus, social-democraţii stau în tranşee, răspunzând rar şi destul de anemic, nu totdeauna inspirat, cu „armamentul din dotare”. Şi au aşa ceva. Cu prisosinţă. N-au mărit ei salariile bugetarilor, n-au făcut acelaşi lucru cu pensiile, după ce regimul Băsescu le îngheţase, n-au augmentat ei salariile medicilor, într-un moment în care exodul acestora devenise îngrijorător, n-au mărit alocaţiile pentru copii, n-au acordat facilităţi pentru toate formele de transport la studenţi, n-au promovat ei schemele de sprijin pentru „programul tomata”, n-au investit în irigaţii, n-au venit cu ideea reţelei naţionale de magazine cu legume, fructe, produse lactate şi preparate din carne autohtone, pe modelul Casei de comerţ agro-alimentar Unirea din Capitală ş.a.m.d.? N-au adus „lumina de pe cer”, au greşit, poate, prin efortul disproporţionat făcut pentru a-şi salva liderul naţional de la o puşcărie nemeritată, e o părere, dar şi-au îndeplinit în bună măsură făgăduinţele anunţate. Încă de la 26 mai anul trecut, pensionarii –al cărui vot pro PSD era axiomatic- au rupt-o neverosimil cu PSD-ul. Cine va pierde rămâne de urmărit. Social-democraţii au pierdut rundele de la europarlamentare şi prezidenţiale, dar şi-au mai revenit la alegerile locale. Urmează… pensionarii? Greu de dat un răspuns. Trebuie să se aştepte la orice. Alt partid consecvent cu programele sociale nu se prea zăreşte. Iar la nivelul palierului social nu se poate conta prea mult pe iniţiative din partea UE. Unde se clamează creşterea vârstei de pensionare, ieşirea le pensie a femeilor la aceeaşi vârstă cu bărbaţii, idei la care social-democraţii români au făcut sistematic discretă opoziţie. Cu votul PSD, reprezentând nici 50% din numărul pensionarilor, va fi cum vrea Europa. Şi cu pensii ceva mai mici. România cheltuie puţin şi în prezent pentru asistenţa socială (pensii, ajutoare sociale pentru cei cu dizabilităţi şi pentru şomaj). Toate acestea ar trebui explicate. Campania electorală întră în linie dreaptă. Încă o săptămână şi gata. Indiferent de impactul teribil al coronavirusului, anunţată este, la orizont, o criză economică deosebit de severă. De la ultima criză a trecut deja un deceniu. Şi atunci recesiunea venea după ani buni de creştere economică. Şi marea problemă, din punct de vedere economic, a unei crize, este că economia străină n-are nici o legătură cu economia autohtonă. Asta la noi. Ceea ce poate fi salutat, la o lectură generală a listelor de candidaţi este faptul că totuşi social-democraţii anunţă o garnitură de medici, cu notorietate, competenţă certă, pe listele lor. Cel puţin din acest punct de vedere, mesajele au oarecare distincţie, mai exact personalitate şi credibilitate. În rest, social-democraţii au mesaje moi, în campania electorală, pregătindu-se nu atât pentru a câştiga alegerile parlamentare, ceea ce nu e deloc imposibil, o spun sondajele, cât pentru a justifica o participare… demnă şi o dorită înfrângere, din partea adversarilor politici, la un scor cât mai mic. Prea puţin. A pierde această rundă de alegeri, în faţa unui PNL dezorientat, cu eşecuri în lanţ, n-ar avea nici o justificare.