Ana Dobre este psiholog, fiind pasionată de cunoașterea și înțelegerea ființei umane, dorindu-și să fie cât mai bună în domeniul ei. Practică psihoterapia și îi place să organizeze workshop-uri și grupuri de dezvoltare personală. În prezent, lucrează la un proiect online, Terapeutul meu, ce are la bază formarea unei echipe de terapeuți, de unde cei interesați să își poată alege specialistul potrivit.
Ana scrie și o carte pentru a-i ajuta pe oameni să își înțeleagă și să își controleze emoțiile, să își îmbunătățească viața, învățând să relaționeze și să facă alegeri conștiente. Pentru ea, să fii un bun psiholog presupune, mai întâi, cunoașterea și înțelegerea cu sine, pentru a-i putea ajuta pe ceilalți. Ana consideră că este esențial și profesional ca problemele pacienților să nu te afecteze, pentru că orice problemă are o rezolvare. Motivația ei pornește de la citatul lui Mahatma Gandhi: „Fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.”
O problemă actuală este dependența de fumat, în special în rândul adolescenților. Am abordat această temă în ideea conștientizării numărului alarmant de persoane care fumează și care, ulterior, devin dependente. Ana Dobre ne vorbește despre experiențele sale cu persoanele fumătoare din punctul ei de vedere ca psiholog, dar și ca părinte.
Claudia Pîrlogea: Este cunoscut faptul că fumatul este un obicei ce se deprinde, de cele mai multe ori, de la persoanele fumătoare din anturaj. Cum poate un nefumător să reziste tentației și curiozității de a încerca?
Ana Dobre: Fumatul este un obicei nesănătos care, odată deprins, poate duce la dependența de tutun. Ea trebuie privită ca o boală, așa cum este privită dependența de alcool sau droguri. Așa cum nu există soluții universale pentru o problemă, și în cazul fumatului putem vorbi de anumite trăsături ale personalității, care ne pot ajuta sau încurca în a nu deveni fumători. Aparent, fotografiile de pe pachetele de țigări îi pot determina pe nefumători să se gândească mai mult înainte de a se apuca de fumat, în timp ce fumătorilor le creează un distres mai mare, ceea ce îi împinge la a fuma mai mult. Dacă ne-am învața copiii să își recunoască și controleze emoțiile până la adolescență, când încep să se dezvolte astfel de obiceiuri în grup, ar experimenta fumatul, dar nu ar mai fi atât de dispuși să devină dependenți de tutun.
C.P.: Care este mecanismul prin care consumul de tutun creează senzația de confort psihic?
A.D.: Nicotina din tutun, odată pătrunsă în organism, produce efecte de dependență farmacologică și psihologică, întreținând și perpetuând obiceiul fumatului. Din cele mai vechi timpuri, tutunul a fost folosit în tratarea durerilor de cap, astmului, gutei, durerilor de urechi, în timpul travaliului și chiar în tratarea cancerului. Să nu uităm, însă, că pe atunci se folosea tutun pur, pe când acum, pe lângă nicotină, în fumul de țigară sunt identificate substanțe toxice pentru organism, cum ar fi: metale grele, hidrocarburi policiclice aromatice, provenite din procesul de cultivare, prelucrare și conservare a tutunului. Nicotina pătrunde în sânge la câteva secunde de la inhalarea fumului și are efect imediat asupra stărilor emoționale negative. Nu trebuie, însă, să ne orientăm pe efectele imediate și să uităm de consecințele nocive pe termen lung.
C.P.: Ne poate ajuta nicotina să depășim momentele de stres și cu încărcătură emoțională?
A.D.: Este doar o aparență faptul că efectele fumatului sunt variate și efectele pe termen scurt sunt benefice, în timp ce componentele care însoțesc nicotina ne pot produce boli grave în timp și, cu siguranță, pot scurta viața.
C.P.: Ce legătură este între consumul de tutun și pierderea în greutate?
A.D.: Nu știu dacă există vreo legătură directă între fumat și pierderea în greutate, dar știu că oamenii care au probleme cu greutatea sunt persoane care mănâncă atunci când nu pot face față emoțiilor negative, așa că e normal să slăbești dacă în locuiești obiceiul de a mânca cu obiceiul de a fuma. Din ce am observat, oamenii nu se apucă de fumat pentru a slăbi. Adesea, cei care renunță la fumat încep să se îngrașe, deoarece mănâncă mai mult.
Trebuie căutată motivația de a renunța
C.P.: O persoană dependentă de nicotină nu poate să renunțe la fumat. Ce metode folosiți, ca psiholog, pentru a-i ajuta pe aceștia să găsească, în alte activități, „beneficiile”de natură psihică pe care le obțin fumând?
A.D.: Dacă observăm fumătorii, vom vedea că majoritatea sunt persoane cu un nivel de anxietate mai ridicat și care, de-a lungul vieții, nu au învățat să își controleze emoțiile, folosind metode de a se detașa. De asemenea, să muncești mult este tot o cauză a lipsei de control aemoțiilor. Când medicul spune că un fumător are o problemă gravă de sănătate, care i-ar cauza moartea, majoritatea fumătorilor pot să renunțe. Trebuie căutată motivația de a renunța și, în același timp, oamenii trebuie ajutați să învețe să își controleze emoțiile negative, să deprindă obiceiuri sănătoase de a se calma sau relaxa.
C.P.: În ceea ce privește terapia cognitiv comportamentală, în ce constă procesul de renunțare la fumat?
A.D.: Ceea ce este specific terapiei cognitiv comportamentale este faptul că pornește de la ideea că nu ceea ce ni se întâmplă ne determină să simțim și să acționăm într-un anume fel, cât mai ales ceea ce gândim noi despre ceea ce se întâmplă. Pornind de la acest principiu, îi ajut pe oameni să învețe să gândească rațional, ceea ce îi va determina să își poată menține emoțiile negative la o intensitate scăzută și astfel să poată fi conștienți de ce li se întâmplă pentru a-și controla impulsurile. Pentru asta, folosesc tehnici din terapia cognitiv-comportamentală sau hipnoza. Este relativ ușorsă nu mai fumezi, mai dificil este să nu schimbi dependența de tutun cu dependența de mâncare, persoane, activități. Pentru a rezolva pe termen lung problema fumatului este nevoie să găsim cauza anxietății, stresului sau plictiselii.
Adolescenții încep să fumeze pentru a se simți acceptați
C.P.: Fumatul este asociat, în mintea unui copil, cu independență, rebeliune și tind să facă ceea ce li se interzice. Cum ar trebui să procedeze un părinte când copilul se apucă de fumat?
A.D.: Sunt și eu părinte și, deși nu sunt fumătoare, unul din băieții mei fumează. La adolescență, tinerii simt nevoia să își creeze propria identitate și să se distanțeze de familie, căutând sprijin și modele în grupul de prieteni. Acum, mai mult decât în alte vremuri, deprinderea acestui obicei mi se pare că nu mai ține neapărat de a te simți adult, cât de a te simți acceptat și a avea senzația că te relaxezi. Am participat la campanii împotriva fumatului și ce poate fi de ajutor este focusarea mesajului pe ideea că fumatul nu te face cu nimic special, ba dimpotrivă, ești o oaie din turma celor care vor munci și care vor aduce profit marilor companii producătoare de țigări. Dacă funcționează sau nu, asta ține de maturitatea emoțională despre care vorbeam că nu o au dependenții de fumat.
C.P.: Este țigara electronică un pas în renunțarea definitivă la țigări?
A.D.: Cât despre țigara electronică, aș cita-o pe bunica mea: „Aceeași Marie, dar cu altă pălărie”, un high-tech, așa adăuga. Aceasta este strict părerea mea de nefumător preocupat de găsirea unor soluții pentru a ajuta oamenii să renunțe la acest viciu.
C.P.: Ce beneficii are o persoană care a reușit să renunțe la această dependență?
A.D.: Dacă veți întreba orice fumător care a renunțat măcar pentru o perioadă de două-trei luni la fumat, cred că a putut observa pe pielea lui cât de bine este: de la starea psihică pe care ți-o dă sentimentul că poți controla un obicei și nu mai ești controlat de nicotină, până la ascuțirea simțurilor și o stare de sănătate mai bună.
C.P.: Cum a fost lupta cu dependența și ce probleme ați întâmpinat în tratarea pacienților? Povestiți-ne un caz.
Controlul emoțiilor și al comportamentulului îți dă tăria de a nu deveni dependent
A.D.: În cazul dependențelor, lupta nu este cu substanța sau obiceiul în sine, ci cu stările emoționale negative, care adesea sunt negate sau de care un dependent fuge în timp ce practică obiceiul respectiv. Nu aș putea, din cauza confidențialității, să vă povestesc un caz anume, însă vă pot împărtăși ce am observat că ajută în lupta cu emoțiile negative care duc spre obiceiuri nesănătoase. Am observat că oamenii, după ce își rezolvă problemele, care aparent erau mai puțin grave decât dependența, au capacitatea de a accepta și observa ceea ce simt. Asta îi ajută să realizeze că o dependență nu face decât să evite o stare, nu să o și controleze, fiind convinși că pot renunța la dependență. Am observat că, pe lângă controlul emoțiilor, unele persoane preferă să evite compania celor ce încă practică obiceiul la care ei au renunțat. Nu atât nicotina, cât felul de a respira atunci când fumezi, îi calmează, așa că îi învăț anumite tehnici de respirație. De asemenea, am mai observat că unii oameni care apelează la mine pentru a-i ajuta uită o vreme că vor să renunțe la fumat. De exemplu, fumează în timp ce lucrăm pe alte probleme, ce păreau mai puțin importante, apoi renunță și la fumat. Suntem diferiți și unici, așa că nu ar trebui să ne așteptăm la o soluție general-valabilă. Numai ideea de a ști că îți poți controla emoțiile și comportamentele îți dă tăria de a nu deveni dependent.
Rolul nostru, al psihoterapeuților, este, în primul rând, să înțelegem unicitatea și complexitatea ființei umane și să adaptăm ceea ce știm că funcționează la nevoile fiecăruia dintre cei ce ne oferă privilegiul și încrederea de a-i călăuzi spre o mai bună înțelegere și acceptare de sine.
CLAUDIA PÎRLOGEA
studentă la Facultatea de Litere, specializarea Jurnalism, anul II
