Olaf Scholz a dejunat ieri la Paris cu Emmanuel Macron pentru a mai disipa din tensiunile resimţite între cele două ţări. Se reaminteşte că înaintea alegerilor prezidenţiale din Franţa, ministrul Bruno Le Marie ar fi admis în faţa corespondenţilor străini că relaţiile personale între Macron şi Olaf Scholz riscă să rezerve mari surprize, cei doi fiind la antipozi în privinţa temperamentului. Mai exact, Macron nu face nici priză, chiar deloc, cu fostul primar al Hamburgului, port comercial, unde s-au instalat investitorii chinezi. Cancelarul german are de altfel pregătită o deplasare la Beijing peste puţine zile. La Elysee lucrurile n-au stat deloc bine. În Germania, numele palatului prezidenţial este mai întâi locul unde s-a semnat tratatul de prietenie cu Franţa la 22 ianuarie 1963, acum 60 de ani. Or, în capitala franceză, mulţi s-au întrebat dacă Olaf Scholz, după devoalarea strategiei naţionale de securitate, americane, care consideră China un duşman, a luat cunoştinţă. De la începutul războiului în Ucraina, cancelarul german mizează pe SUA şi NATO în tot ceea ce înseamnă apărarea europeană. La 12 octombrie, prima sa iniţiativă diplomatică importantă, de la începutul războiului a fost lansarea unui scut antirachetă bazat pe sistemul de apărare israelian Arrow III. Într-un discurs consacrat viitorului Europei, pronunţat la 29 august a.c. la Praga enigmaticul cancelar (64 ani) aproape că n-a citat cuplul franco-german. Ceea ce adversarii politici de la CDU (fostul partid al Angelei Merkel) i-au reproşat. Cancelarul are însă avantajul unei vârste şi bineînţeles experienţe. I-a cunoscut pe Nicolas Sarkozy în timpul crizei financiare (2008-2009) Francois Hollande, privit cu indiferenţă şi acum Emmanuel Macron (44 ani) la care salută velocitatea intelectuală. Între acesta din urmă şi fiica pastorului protestant din ex-RDG se instalase conivenţă care s-a evaporat. Puţine schimburi de idei, puţină disponibilitate pentru soluţii comune. Die Welt afirmă că relaţiile între Franţa şi Germania sunt la cel mai jos nivel. Este sfârşitul unei idile în relaţiile bilaterale. Pentru Scholz, înspăimântat de faptul că industria germană este ameninţată de un mare seism mondial, priorităţile sunt altele. Are mai puţine motive decât Angela Merkel de a răspunde solicitărilor franceze. Cum ar fi de exemplu un nou plan de relansare europeană pe bază de împrumut comunitar. Sub Angela Merkel industria germană a profitat din plin de mondializare prin lărgirea pieţelor de desfacere în spaţiul asiatic. Cheltuielile consacrate apărării au fost minime în timp ce acum cancelarul a decis alocare a 100 de miliarde euro pentru Bundeswehr. Gazul rusesc lipseşte. Olaf Scholz este patronul unei ţări destabilizată. Energia lipseşte. Clienţii asiatici contează mai puţin pe sectorul automobilistic german. SUA cu bazele sale miliare din Germania fac presiuni pentru vinderea de material militar. Cancelarul întârzie să investească în proiectul franco-german al avionului viitorului (SCAF) sau în tancul MGCA. Industriile celor două ţări rămân concurente. Refuzul redemarării unui program nuclear, decizia s-a amânat pentru aprilie 2023 din cauza frondei teribile a ecologiştilor aflaţi în coaliţie, după ce programul fusese abandonat de Merkel în 2011, ridică pentru Scholz dificultăţi greu surmontabile. Mai există apoi discuţii pe preţul la energie şi conducta MidCat din Spania spre Franţa. Conferinţa de presă n-a mai avut loc, ceea ce a însemnat un afront pentru Olaf Scholz, însoţit de o delegaţie de jurnalişti.
