Steagul României a fost ridicat, ieri, la ora 10.00, în Piaţa Tricolorului din centrul Craiovei, cu prilejul Zilei Drapelului Naţional, în prezenţa reprezentanţilor autorităţilor locale şi judeţene, dar şi a câtorva zeci de craioveni care s-au oprit pentru un sfert de oră în faţa Teatrului Naţional „Marin Sorescu” să urmărească ceremonia.
Ziua de 26 iunie a fost proclamata Ziua Drapelului Naţional prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Conform legii, această zi este marcată de către autorităţile publice şi de celelalte instituţii ale statului prin organizarea de programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific, consacrate istoriei patriei, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne. Ceremonia publică de la Craiova a debutat cu primirea oficialităţilor, urmată de alocuţiunea prefectului judeţului Dolj Nicolae Giugea. „Ne aflăm astăzi aici pentru a marca unul dintre simbolurile puternice ale ţării noastre, simbol care-i conferă un anumit statut, o anumită identitate naţională. De-a lungul istoriei noastre naţionale, drapelul ne-a însoţit în toate momentele şi ne-a canalizat emoţiile către aspiraţii comune, care ne-au ajutat la legitimarea trăirilor noastre fundamentale. De 163 de ani, tricolorul pe care-l vedem fluturând ne-a însoţit prin istorie”, a declarat Nicolae Giugea. Ceremonia militară a dat o notă de solemnitate momentului. Intonarea imnului României şi defilarea gărzii de onoare au fost urmate de slujba de binecuvântare oficiată de preoţii militari şi de momentul ridicării Drapelului Naţional, care a încheiat ceremonia publică dedicată zilei de 26 iunie.
Din filele de istorie…
Mărturiile lui Jean Alexandre Vaillant ( francmason chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al Colegiului „Sf. Sava” din Bucureşti 1831-834), arată că tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, ca drapel al Principatelor, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova). Aceasta este, poate, cea mai veche atestare documentară a evenimentului. În timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo – democratică ( 1848-1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional. Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor cu denumirea „stindard al libertăţii”, ca simbol al luptei lor, având inscripţionată lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie”. O lună mai târziu, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848 preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind“. În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.
