La Muzeul Olteniei din Craiova s-au deschis, ieri, lucrările Simpozionului ştiinţific naţional dedicat împlinirii a 190 de ani de la revoluţia lui Tudor Vladimirescu”. Iniţiat de Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolaescu-Plopşor”, în parteneriat cu Universitatea din Craiova, Consiliul Judeţean Dolj şi Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, evenimentul întruneşte academicieni, istorici, dar şi profesori universitari care, timp de două zile, 26 şi 27 mai, vor susţine studii menite să evidenţieze rolul lui Tudor Vladimirescu „în ceea ce avea să devină România anilor 1848, 1859 şi 1918”. Eseurile prezentate vor fi publicate într-un volum care va vedea lumina tiparului în acest an, sub egida Consiliului Judeţean Dolj şi a Muzeului Olteniei.
„Este o zi specială, dedicată unei sărbători care ar trebui punctată aşa cum se cuvine nu numai în Craiova, ci în întreaga ţară. Revoluţia lui Tudor Vladimirescu este un moment de cotitură în istoria României, ce va fi dezbătut în ateliere de lucru organizate la Muzeul Olteniei şi la Institutul de Cercetări „C.S. Nicolaescu-Plopşor”, materializate apoi într-un volum ce va fi tipărit în acest an cu sprijinul Consiliului Judeţean Dolj”, a spus Mihai Fifor, directorul Muzeului Oltenia.
Dan Berindei: „Tudor Vladimirescu, un deschizător de drumuri”
Deschiderea oficială a lucrărilor s-a făcut în prezenţa academicianului Dan Berindei, vicepreşedintele Academiei Române, care, prin teza „Locul Revoluţiei de la 1821 şi al lui Tudor Vladimirescu”, a susţinut că anul 1821 este momentul fondator al procesului de realizare a României Moderne, iar Tudor Vladimirescu, „un erou deschizător de drumuri”. „Anul 1821 a fost momentul de angajare într-o luptă necruţătoare a poporului român. Nu întâmplător anul 1821 avea să fie amintit în mod repetat în tot cursul veacului următor ca moment fondator al unui proces istoric, iar Tudor Vladimirescu a fost înfăţişat generaţiilor succesive ca un erou deschizător de drumuri. Anul 1821 a mai însemnat ceva. Cu Adunarea Norodului, Vladimirescu a considerat că românii lipsiţi de armată naţională în epoca fanariotă erau capabili de luptă. Cererile Norodului elaborate de Vladimirescu şi neîncetat îmbogăţite, tot de el, au cuprins un preţios tezaur de gândire politică, în care se evidenţiază măsura în care o ideologie a inserării româneşti se putea încadra procesului general european. În acest document au fost evidenţiate probleme fundamentale cu care se confruntau românii şi care aveau să reprezinte un îndreptar pentru deceniile următoare, inclusiv, potrivit mărturiei lui Nicolae Bălcescu, pentru programul de la 1848. De fapt, cel al constituirii României Moderne, de la armata naţională la secularizare şi învăţământ erau drepturile omului la viitoarea dezvoltare a unui nou stat”, a spus academicianul Dan Berindei.
Mărturii din arhivele germane
Importanţa anului 1821 a fost subliniată şi de prof. univ. dr. Corneliu Mihail Lungu cu informaţii din arhivele germane ce fac referire directă la Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, încă din primele zile, de altfel o revoltă, deloc comodă, ce punea problema românească în procesul de formare a noilor state europene. „Mărturiile străine păstrează şi întăresc importanţa unor astfel de momente istorice şi cred că ar trebui ca acest proces de aducere a documentelor străine să continue şi să devină mai intens”, a spus prof. univ. dr. Mihail Lungu.
