În numai doi ani, doi preşedinţi şi trei premieri s-au văzut „zdrobiţi politic” de alegătorii francezi, nervoşi şi decepţionaţi. Toate scenariile, toate previziunile au fost răsturnate, chiar de mai multe ori. În acest timp, partide de guvernământ, şi referirea vizează partidul socialist aflat încă la putere, au suferit înfrângeri de ţinut minte. Am văzut miniştri care care au refuzat să voteze candidatul propriei familii politice. Pe acest fundal, ascensiunea Frontului Naţional, al cărui candidat, Marine Le Pen, a ajuns în turul doi al alegerilor prezidenţiale, trebuie privită ca o consecinţă. Iată ce ştim: Emmanuel Macron – 24,1%, Marine Le Pen – 21,3%, Francois Fillon – 20,01%, Jean Luc Melenchon – 19,58%. Marine Le Pen a venit pe locul doi, dar l-a devansat pe Francois Fillon, candidatul dreptei, cel care se impusese la alegerile primare la o manieră categorică şi anunţa o victorie certă pentru partidul său. Jean Luc Melenchon a făcut o bună campanie, seducând francezii indignaţi şi defavorizaţi şi a ratat de puţin calificarea în finală, e drept şi fiindcă nu a avut partid sau trupe de militanţi. Emmanuel Macron, expresia mişcării „En marche” a bulversat totul. Se îndreaptă spre Elysee. A fost ministru timp de doi ani, dar nu a impresionat, apoi a devenit bancher, doar un pic, cât să câştige câteva milioane şi să-şi poată vedea liniştit de lectură. Este un tânăr filosof-bancher, considerat poet sensibil şi băiat al sistemului. Are o poveste de dragoste destul de bizară, căsătorit fiind cu o fostă profesoară de-a sa, o femeie mult mai în etate. Într-un discurs deloc electrizant, a dat impresia că anticipează votul electoratului din 7 mai a.c. S-ar putea să aibă dreptate. Pentru prima dată după 2002, nici un candidat nu a atins 25% după primul tur. Francezii sunt nemulţumiţi, societatea este fracturată, inegalităţile sunt frapante. În acest timp partidele politice, tradiţionale, sunt la pământ. Vor urma alegerile legislative, de care republicanii îşi leagă speranţele. Alain Jupe, Jean-Pierre Raffarin, Jean-Francois Cope, Laurent Wauquiez, dar şi Francois Fillon îşi vindecă rănile. Dacă vor câştiga, un număr mare de mandate, ceea ce nu este exclus, vom asista la o pseudo-coabitare. La stânga, examenul de conştiinţă va trebui să fie sever şi pentru prim-secretarul Jean-Cristophe Cambadelis şi pentru Valls, Hamon şi ceilalţi. Nu trebuie scăpaţi din vedere alegătorii mişcării „Franţa nesupusă”. Să revenim însă la Marine Le Pen, care în pofida celor 7 milioane de voturi, record istoric pentru Frontul Naţional, are puţine şanse de a izbândi. Fiindcă toţi, cel puţin declarativ, sunt împotriva ei. După Francois Fillon şi Alain Jupe, Nicolas Sarkozy a afirmat că îl va vota pe Emmanuel Macron la 7 mai. El cere însă o „alternanţă veritabilă” la legislative. Ce e drept, mai bine Macron decât Le Pen, asta putem înţelege.
