Ştirul şi loboda

Râde câmpul, fiindcă aşa se spune, după ploaia binefăcătoare, dar şi consistentă, răsplătind aşteptarea ierburilor campestre, a lobodei şi a ştirului, care vegetează în tihnă, sub lumina soarelui, înăbuşind tot ce e cultivat, până la proxima praşilă. Ştirul şi loboda din grădini şi din câmp au corespondenţă deplină şi în politică, unde vegetează, semeţ, fără a distinge între câmpul de stânga şi cel de dreapta. Dificultăţi de adaptare nu există. Ar fi chiar culmea să facem deosebiri de exigenţă morală, prin părţile locului, între Gelu Vişan, Gust Florentin Băloşin sau Claudiu Manda, şi nu doar aceştia, înamoraţi de Parlament, care le-a oferit locuri de muncă bine retribuite, mai avantajoase decât ale AJOFM-ului, fără vreo revendicare serioasă de la anterioare activităţi concrete şi notabile. În schimbul chibiţărelii şi al ridicării din mână, atunci când e cazul. Ce să ştie ei să facă? Dacă pentru ştirul şi loboda din câmp mai există frecvent remediu, pentru aceleaşi buruieni, politice de această dată, doar rapide în vegetaţie, sunt dificultăţi, reproducerea de la un mandat la altul fiind facilitată de un sistem de vot imperfect şi o masă de alegători sistematic îndemnată cum să pună ştampila. Şi dacă ar fi numai atât. Reîntoarcerea, în hohote de râs, a deputatului Florentin Băloşin Gust, de unde a plecat, pe traseul PSD-PC-PDL, la doar câteva luni, după un desfrâu resentimentar, nu merită comentată. La rândul său, deputatul Gelu Vişan, epuizat în pledoarii sălcii pro-guvernamentale, pare, deocamdată, ispitit să rămână în „fibra sănătoasă” a partidului. Măcar atâta recunoaştere. Un Gelu Vişan „mai mic”, Claudiu Manda, fire sucită, în deficit cu orice spoială intelectuală, în schimb cu funcţie în organizaţia judeţeană a social-democraţilor, adică acum în opoziţie, are şi el propriile interese statornice: să-şi vâre apropiaţii pe lista de candidaţi la alegerile locale. Şi neamul e mare. Lista intereselor, la fel. Ca şi loboda şi ştirul, dacă nu încolţesc seminţele, pornesc rizomii, ca fii ai pământului. Cum n-are merite? Acum patru ani declara prin presa locală că e curtat irepresibil de PDL, după ce, la începutul mandatului, într-o emisiune televizată, europarlamentarul, acum, Marian Jean Marinescu îl agrementase deloc favorabil. Exprimare eufemistică. Când într-o altă împrejurare, după alegerile parlamentare din 2008 sau în toiul lor, deşi nu mai are importanţă, i s-a adus aminte şi lui şi congenerei – un fel de volbură a pământului – de reflexele de stânga a strâmbat din nas. Chiar, ce sintagmă caraghioasă! Reflexe de stânga. Deşi aparţine scriitorului sud-american Carlos Fuentes. Să trecem şi la candidatul USL pentru Primăria Craiova: Olga Lia Vasilescu. Senator de Filiaşi, deloc convenabil aşezat în câmpul reflexibilităţii. O bagatelă. Nu ştim ce şanse reale are în confruntarea electorală pentru Primăria Craiova. Oricum, şi-a exprimat cu fermitate părerea la întocmirea listei de candidaţi pentru Consiliul Local Municipal, cu un aer atotştiutor. În anii din urmă, chimia acestui personaj s-a modificat teribil, dexteritatea speculativă substituindu-i totalmente logica. Spune enormităţi fără să clipească. Comunicarea fiind înţeleasă ca socializare incontinentă. Reluăm de pe contul său Facebook: „Timişoara. Ce campanie anostă pe aici! La noi se lasă zilnic cu sânge pe pereţi (…)”. Şi asta e o bagatelă? O problemă a creat, totuşi: nemulţumiri destule în tabăra social-democraţilor craioveni, care vor rămâne. După ce pleacă. Cum unde? În Capitală. La Parlament. În  administraţia centrală. Strategiile personajului, oricât de efervescente uneori, au ceva de import, fără armătură şi fără contur. E o veselă complezenţă faţă de sine, o impudică mulţumire de sine, cu inaptitudinea de a admite că i se poate întâmpla, ca oricărui om normal, să bată câmpii. Înconjurată de mediocrităţi, deloc încercate de reflexele de stânga, nu-şi poate veni în fire. Pe câmpul întins al Doljului, bunii gospodari vor trece în curând la întreţinerea culturilor înăbuşite de buruienile voluptoase. Vremea zglobiilor buruieni politice, şi ele democratice, adică răspândite peste tot, ar trebui şi ea să vină. Şi sună aşa un slogan electoral al Olgăi Vasilescu: „E nevoie de o curăţenie generală în politică”. Adică de o doctrină unică: prostirea în faţa cetăţenilor!