Povestea este lungă şi consternantă. Într-un raport oficial, o comisie de istorici francezi a punctat, de dată recentă „responsabilităţile grele şi de neşters” ale Franţei, fără a merge până la complicitate, în genocidul din 1994 (7 aprilie – 15 iulie) din Rwanda, soldat cu uciderea a peste 800.000 de tutsi masacraţi cu macete, de „Hutsu Power”. Anchete peste anchete s-au succedat, dar voalul aşternut asupra celor întâmplate a fost doar parţial ridicat. Este greu de înţeles dacă s-a dorit, cu adevărat, a se face lumină. Arestarea în Franţa, într-un cartier al Parisului a lui Felicien Kabruga, unul dintre finanţatorii genocidului după 26 de ani de căutări (procesul acestuia este suspendat la Haga din cauza sănătăţii mentale a arestatului), a mai contribuit la ameliorarea relaţiilor, care fuseseră rupte (2007-2009) între Paris şi Kigali. Este adevărat şi din cauza deciziei pe care o luase judecătorul antitero Jean Louis Bruguiere care îl pusese în cauză şi pe Paul Kagame. Vineri a fost eliberat, prin decret prezidenţial, Paul Rusesabagina, opozant al preşedintelui Paul Kagame, care poseda cetăţenie belgiană şi rezidenţă permanentă în SUA. Fusese condamnat, alături de alte 18 persoane, la 25 de ani pentru terorism. Opozantul se află acum la reşedinţa ambasadorului qatarian şi Washingtonul, prin vocea şefului diplomaţiei americane Antony Blinken, a mulţumit conducerii actuale a ţării, pentru acest gest înţelept. Vestea eliberării a fost salutată şi de preşedintele Joe Biden. Belgia la rândul său a salutat decizia guvernului rwandez pentru eliberarea lui Paul Rusesabagina, eroul filmului „Hotel Rwanda”, prin ministrul de Externe, Hadja Lahbib. Condamnarea lui Rusesabagina data din septembrie 2021 şi a suscitat valuri de proteste internaţionale, din partea organizaţiilor de apărare a drepturilor omului. Purtătorul de cuvânt al guvernului rwandez, Yolanda Makola, a menţionat rolul constructiv al guvernului american şi, în apropiată măsură, aportul Qatarului. Afacerea, multă vreme o sursă de contencios între Kigali şi Washington, a avut un punct tranşant din partea americană, care în urmă cu un an a decretat că „eroul filmului Hotel Rwanda” este pe nedrept condamnat de justiţia rwandeză, chiar dacă Kagame a clamat că SUA nu-l pot intimida pentru a-l elibera. Dar potrivit presei belgiene, vizita secretarului american Antony Blinken, la Kigali, în luna august a anului, trecut „a jucat un rol cheie”, în perspectiva unei eventuale eliberări a lui Paul Rusesabagina. Pe de altă parte ataşatul de presă al preşedintelui Kagame, Stephanie Nyombayere, a relatat că relaţiile strânse între Kigali şi Qatar au fost cheia. Susţinătorii opozantului afirmă că procesul în sine a fost o mascaradă, prin neregulile derulate, şi Rusesabagina (68 de ani) a fost deţinut 939 de zile, potrivit site-ului „Free”Rusesabagina. S-a mai întâmplat un lucru: fragilizată pe scena internaţională, acuzată fiind de rapoartele ONU şi UE de susţinerea M23 care a relansat o ofensivă în estul Republicii Democrate Congo, Rwanda a trebuit să procedeze la o reevaluare a gesticulaţiei sale. Deşi Paul Kagame fusese ales, în mai multe rânduri “africanul anului”. Paul Rusesabagina era managerul unui hotel în 1994 când a avut loc genocidul, în cursul căruia în numai 100 de zile etnicii hutu au ucis peste 800.000 etnici tutsi. În acest interval Rusesabagina a adăpostit în hotelul său peste 1.200 de persoane. A părăsit Rwanda în 1996 ajungând în Belgia şi povestea relatată într-o carte apărută doi ani mai târziu a fost ecranizată în 2006. Opozant vreme de 20 de ani al preşedintelui Paul Kagame, pe care l-a acuzat de autoritarism şi alimentarea sentimentelor anti-hutu, Rusesabagina a utilizat faima sa hollywood-iană. Criticile sale la adresa lui Kagame (o mână de fier) l-au legitimat drept un duşman al statului. Fusese arestat în 2020 la Kigali în circumstanţe neclare, la descinderea din avionul care urma să-l ducă în Burundi. A fost judecat în februarie-iulie 2021 pentru 9 capete de acuzare între care terorism pentru atacurile conduse de FNL, organizaţie clasată ca teroristă de Kigali, braţul înarmat al Mişcării rwandeze pentru schimbare democratică. Paul Rusesabagina a negat orice implicare în atacurile FNL, dar a admis că a participat la fondarea în 2017 a Mişcării rwandeze pentru schimbare democratică. Familia lui Paul Rusebagina a anunţat, sâmbătă, că va urmări în justiţie Kigali şi va solicita o compensaţie de 400 mil. dolari pentru torturile presupuse. Oricum eliberarea eroului filmului Hotel Rwanda este nu doar marcată, dar şi comentată în presa internaţională.
Scrieti,, fite” domnule Cantar!
Ati citit ,,fitele” de pe BBC sau alte surse! Am vazut si revazut filmul ,, Hotel Rwanda” ,am vazut si revazut filme documentare cu generalul- locotenet canadiano-olandez Romeo Antonius Dallaire, filmul cu si despre Romeo Dallaire care a condus ,, fortele de pacificare ale ONU, in aceasta tara praduita de occidentali!
Istoria e cruda si dumneavoastra nu scrieti(spuneti) nimic serios! ,,Am dat mana cu diavolul” cartea scrisa de generalul -locotenent Romeo Dallaire e o viziune prin care acest om politico- militar a vazut si a inteles , ceea ce se petrece intr-o fosta colonie germano- austriaca , apoi colonie belgiana dupa primul razboi mondial, si care demonstreaza ca ,,civilizatia europeana” nu a lasat in randul celor doua popoare care au format si formeaza Rwanda de azi, decat dezastru si razboi. Adica ceea ce americanii de azi, fac in toate coloniile noi, inclusiv colonia americana Romania!
Nu uitati , domnule Cantar, istoria BBC si din alte ,,surse” demne de suspiciune pe care ne-o istorisiti azi nu e adevarata istorie a popoarelor din Rwanda! Wikipedia va explica ceva, pe intelesul istoriei jurnalistice (false in opinia mea!). Poporul Hutu ,cu doua ramuri- sefii militiilor si sefii pamanturilor- si poporul Tutsi, si e cudoua ramuri- sefii pasunilor si sefi armatei, nu s-au confruntat decat dupa ce europenii au ajuns acolo, spre 1885! Abia in trasera ,,europenii sa aplice,,democratia” alba in Rwanda ale caror doua popoare vorbeau aceeiasi limba si aveau aceeiai cultura, sa inceapa ,,razboiele fraticide in 1895 cand austriecii aveau deja 620 de soldati in aceasta amarata tara africana! Pentru ,,democratiile” americano-canadiene, cele europene, si mai nou(culmea virtutiiù1) democratia romaneasco- alambicato-occidentala , veniti sa ne spuneti ca se face ,,dreptate” intr-o istorie de Hollywood!
Imbatraniti frumos, ,domnule cantar, dar scrieti – uneori- istorii ciudate despre popore pe care le cunoasteti la fel de putin ca pe propiul ostru popor roman! A carei istorie e modificata si remodifivcata dupa cum,,marii istoriciù, europeni va sugereaza sa scrieti!
Paradoxal, in urma cu un deceniu,am avut un coleg de munca rwandez, aici, in Canada! facea parte din poporul Tsuti, adica ala care a condus Rwanda prin 25 de regi ,incepanad cu 1091 si pna in 1961! Ce cauta baiatul asta in Canada? Acelasi lucru pec care l-am acauta si eu cand, am parasit Romania pentru a ma autoexila: sa intelegem ce inseamna sa traiesti intr-o tara care are ,democratia” ei si pe care vrea sa o impuna lumii de mana a doua, atreia sau ma jos!
Cred ca atat rwandezul si eu am descoperit adevarul: intr-o tara in care colonistii se cred ,,intemeietorii” democratiei, nu e nimic mai crud decat faptul ca noi,,colonistii vechi si noi” am venit sa lam painea cea de toate zilele de la autohtonii care sunt marginalizati si azi!
Sa fiti iubit , domnule Cantar! Dar articolul dvs. de azi, m-a iritat! Istoria ne deternima sa purtam ochelari de cal!
Comments are closed.