Radouane Lakdim era, până vineri după-amiază, un francez de origine marocană, ca atâţia alţii, născut la 11 aprilie 1992, sosit în Franţa în primele luni viaţă şi naturalizat în 2004, la vârsta de 12 ani. Era fişat „S” şi supravegheat, la o manieră fluctuantă, de Direcţia Generală de Securitate Internă (DGSI), după 2014. Dar potrivit procurorului Parisului, Francois Molins, „niciun semn precedent nu lăsa impresia că ar putea trece la un act terorist”. Deşi lucra la o pizzerie în compania unei persoane identificată ca aparţinând la mişcarea islamistă radicală. În Franţa trăiesc câteva milioane de algerieni şi marocani, cu precădere, asimilaţi deja, fără a resimţi cel mai vag sentiment de discriminare. De câţiva ani însă, într-una din cele mai civilizate ţări ale lumii, atacurile purtând amprenta ideologiei jihadiste, împotriva forţelor de ordine, dar deopotrivă şi împotriva populaţiei civile, se ţin lanţ. Contagiunea islamistă a devenit de neînţeles. Aberantă. Pe această temă dezbaterile sunt acerbe în Adunarea Parlamentară. Unde Laurent Wauquez, liderul republicanilor, a cerut, ieri, reinstaurarea stării de urgenţă – instituită după atacurile din 13 noiembrie 2015, până în noiembrie 2017 – denunţând „naivitatea” Emmanuel Macron, după atacul produs în supermarketul din localitatea Trebes, departamentul Aude, în apropiere de Carcassone, capitala regiunii Languedoc-Roussillon. Un atac terorist, comis de marocanul Radouane Lakdim care a luat ostatec o angajată a „Super U” din Trebes, a generat consternare totală: jandarmul Arnaud Bertrande, 43 de ani, s-a oferit voluntar în schimbul eliberării femei, fiind împuşcat cu un pistol de mic calibru (7,65) în picior şi la braţul drept, leziuni non-letale, şi apoi înjunghiat cu cuţitul, la trahee şi laringe, decedând în noaptea de vineri spre sâmbătă la spitalul din Corcassone, unde a fost deplasat cu elicopterul, după asaltul forţelor GIGN (ora 15:30 la Bucureşti), care au aşteptat timp de trei ore momentul în care să audă că teroristul menţionează cauza pentru care moare. Siria sau eventual eliberarea „fraţilor” precum Salah Adelslam. Mai dispunea asupra sa de bombe artizanale, care nu au făcut explozie. Sunt detalii care răzbat din presa franceză. Care mai menţionează că în aceeaşi zi mai săvârşise două atacuri teroriste în oraşul vecin. Percheziţia domiciliară, după atentatul de la Aude, a permis găsirea de „note” făcând trimitere la organizaţia Statului Islamic şi un aparent testament. Anchetatorii caută acum eventuali complici. Fişat „S” (pentru siguranţa statului) din cauza legăturilor cu mişcarea selafistă, care promovează un islamism radical, din 2014, Radouane Lakdim a fost o vreme suspendat de bănuiala unei radicalizări, fiindcă supravegherea nu permisese identificarea de semne premergătoare acţiunii violente. Mare greşeală. Mai ales că era cunoscut serviciului anti-terorist, fiindcă, în 2011 micul dealer fusese condamnat pentru port de armă interzisă, iar în 2016 arestat pentru utilizarea de stupefiante şi refuz de supunere. Radicalizarea sa fusese semnalată de administraţia penitenciarelor. Emoţia provocată de jertfirea jandarmului Arnaud Bertrande, locotenent-colonel, absolvent al celebrei Academii militare Saint-Syr, în 1999, este imensă. Şi-a făcut datoria de om al legii şi a plecat în eternitate. Nu dorea să fie erou. Povestea e dureroasă. I se va aduce miercuri un omagiu naţional, rezervat persoanelor cu conduită exemplară în serviciul naţiunii. Ceremonia este dedicată doar celor căzuţi în serviciul Franţei, în îndeplinirea misiunilor lor. Adunarea Naţională va arbora în onoarea sa drapelul naţional în bernă. Arnaud Bertrande a murit pentru a salva viaţa unui semen de-al său. Se spune, la datorie. A negociat timp de două ore şi jumătate cu atacatorul. În zadar. Mâine, poimâine, peste puţină vreme, numele său va trece în uitare. Îndoliaţi de-a pururea vor rămâne doar membrii familiei. La întrebarea gravă, de ce se întâmplă aşa ceva, orice răspuns devine greu de formulat. Alţi descreieraţi, din stirpea lui Radouane Lakdim, se pregătesc probabil să facă acelaşi lucru. Fiindcă lumea civilizată are ezitări, comite erori fireşti, tutelată fiind de valori morale.
