La numai două săptămâni după ce s-a aflat la un miting electoral al lui Francois Hollande, la Paris, alături de alţi lideri social-democraţi europeni, Victor Ponta, co-preşedinte USL, l-a avut ieri invitat, la Bucureşti, pe fostul premier britanic Tony Blair, unul dintre actorii politici inovatori ai perioadei de schimbări strategice la nivel global de după căderea comunismului. Titlul conferinţei acestuia a fost „Viitorul Europei în noua ordine mondială”. România s-a regăsit firav în discursul viu, inteligent croit, susţinut de argumente logice impecabile, un expozeu asupra noilor realităţi economice şi geopolitice ale lumii. Cunoscut pentru încercările sale, împreună cu Bill Clinton, de a lansa doctrina „A treia cale”, o tentativă de apropiere „de centru” a guvernelor de stânga, prin „altoirea” unor principii liberale la stânga tradiţională, Blair rămâne un personaj de anvergură, cu expertiză, ale cărui păreri au încă viabilitate, dar şi greutate. Apropiat de Bill Clinton, dar şi de George W. Bush, laburistul Tony Blair, venit la putere în mai 1997, pentru a rămâne în Downing Street 10, ce coincidenţă, zece ani, a avut ce împărtăşi liderului social-democrat de la Bucureşti. Blair a fost prim-ministrul britanic cel mai lipsit de experienţă, nedeţinând anterior vreo funcţie ministerială, în momentul accederii la putere. Nu puţini ziarişti şi analişti, şi printre aceştia lordul David Owen, i-au reproşat acestuia maniera de gestionare a urmărilor invadării, în 2001, a Afganistanului, şi în 2003 a Irakului, însă carisma, talentul oratoric, modul iscusit de a se prezenta, stilul degajat, l-au legitimat ca pe un politician de mare calibru. Despre vizita sa la Bucureşti, la invitaţia social-democratului Victor Ponta, s-a spus că ar putea reprezenta prilejul unei „examinări” a acestuia din urmă, deloc lipsită de consecinţe externe, din perspectiva accederii la funcţia de prim-ministru după alegerile parlamentare din toamnă. Şi asta într-un moment în care, citându-l pe ziaristul Emil Hurezeanu, „Victor Ponta a prins coajă”. Cu alte cuvinte, nu e vorba de o poză, unul lângă altul, ci de cu totul altceva. Marea Britanie, cu Tony Blair premier, a fost aliatul fidel al SUA, şi când democraţii, dar şi când republicanii s-au aflat la Casa Albă. Ce învăţături îi va transmite lui Victor Ponta nu avem de unde să ştim, dar, în orice caz, fostul lider mesianic are ce-i recomanda. Chiar dacă s-ar referi, de pildă, doar la importantele reforme în educaţie. A demisionat pe 27 iunie 2007, la mijlocul celui de-al doilea mandat, şi se spune că nici un prim-ministru britanic nu a început atât de bine, pentru a sfârşi atât de prost. Succesorul său, Gordon Brown, a avut o lună de miere impresionantă, fiind tentat să convoace alegeri anticipate în septembrie 2007, când sondajele de opinie au indicat întoarcerea bruscă a preferinţelor alegătorilor către conservatori, Brown fiind nevoit să renunţe la intenţia anunţată. Şi în Marea Britanie, cât şi în SUA, atât laburiştii, cât şi republicanii, au pierdut de pe urma războiului din Irak, pe care nimic, dar absolut nimic, nu-l justificase.
