Danemarca-Franţa, 32-41, aşa a arătat, la Herning, tabela de marcaj, în finala Campionatului European de handbal. O ediţie găzduită de Danemarca. Pentru a treia oară în istoria competiţiei (2006, 2010, 2014), Franţa devine regina Europei la handbal masculin, între timp adjudecându-şi şi două titluri olimpice (2008 şi 2012) şi două titluri mondiale (2009 şi 2011). A fost o finală „de vis”, greu de uitat, cu o echipă franceză indestructibilă, care a condus în permanenţă echipa nordică, deţinătoarea trofeului. Confruntaţi cu câteva absenţe de efectiv – Savier Barachet şi Bertrand Gilles – francezii sosiseră în Danemarca în postura de outsider. Au învins tot ce le-a ieşit în cale, exceptând Suedia, într-o partidă fără miză, începând cu Croaţia, în al doilea tur (27-25), Spania – campioană mondială – în semifinale (30-27) şi Danemarca, deşi aceasta spera la un al doilea titlu consecutiv, în faţa suporterilor proprii. Cu un Nikola Karabatici magnific, desemnat cel mai bun jucător al tuneului, susţinut de Luc Abalo şi Michael Guigou, şi un portar de clasă ca Thiery Omeyer, oamenii lui Claude Onesta au făcut o demonstraţie de virtuozitate în faţa danezilor, pe alocuri hipnotizaţi, al căror selecţioner, Ulrik Wilbek, a participat la ultimul mare turneu în fruntea echipei scandinave. De la danezi, doar Mikkel Hansen (9 goluri) şi Hans Lindberg (6 goluri) s-au putut exprima. 10-4 (min. 13); 13-5 (min. 18); 30-22 (min. 41), interval în care antrenorul danez a utilizat de două ori timpul de repaus, demonstrează fizionomia unei partide controlată cu autoritate, dacă nu ireal, de francezi. Care au avut o defensivă perfectă, puternică şi mobilă, şi un atac devastator. Peste toate, au demonstrat unde au ajuns în acest sport, extrem de îndrăgit în Hexagon, în care, în anii 70, nici nu contau.
Impunându-se (29-28), în „finala mică”, Spania a prins locul III. Clasament final: Franţa, Danemarca, Spania, Croaţia, Islanda, Polonia, Suedia, Ungaria, Rusia, Macedonia, Austria, Belarus, Serbia, Norvegia, Cehia, Muntenegru.
