Pentru Angela Merkel, „Europa schimbă politica internă”

0
147
Angela Merkel

Cancelarul german Angela Merkel a acordat, în ziua de 19 ianuarie a.c., la Berlin, un interviu pentru şase cotidiene europene: „Le Monde”, „The Guardian”, „La Stampa”, „El Pais”, „Suddeusche” şi „Gazeta Wyborcza”. Chiar diferite, pliate profilului fiecărei publicaţii, cu izul firesc de particularitate naţională, întrebările adresate au avut unitate în diversitatea lor, reuşind să permită cancelarului german expunerea propriei viziuni, dacă nu filosofii, asupra Uniunii Europene în acest an. Doamna Angela Merkel a luat în tinereţe, fără mare succes, cum mărturisea, lecţii de pian şi flaut, încât comparaţia UE cu o orchestră, în care fiecare naţiune este reprezentată într-o categorie de voce, nu a fost dificil de făcut. În politică, aidoma unei orchestre, există pasaje cu tonalitate mninoră sau majoră, dar şi pasaje armonioase sau distonante. Avându-se în vedere istoria continentului european, pasul înainte făcut în ultimii ani este serios, încât UE poate fi comparată cu o adevărată orchestră. Una care caută ca vocea Europei să se facă distinct auzită. Criza n-a fost încă surmontată şi dificultăţile actuale persistă: îndatorarea unor ţări, acumulată în timp, agravată de criza financiară şi economică, îndatorarea asociată cu rata ridicată a şomajului şi gravele lacune structurale. Apoi cazul Greciei, perturbator la nivelul zonei euro, fiindcă, în pofida eforturilor susţinute, nici grecii, nici comunitatea internaţională, nu au ajuns la stabilizarea situaţiei. Recâştigarea încrederii pieţelor se lasă aşteptată. Destule întrebări majore sunt obsedante pentru Angela Merkel: care sunt ambiţiile noastre pentru Europa? Ne orientăm corespunzător în raport cu alte regiuni ale lumii? Şi aşa mai departe. Faptul că s-a dezvoltat o poziţie comună în problema disciplinei bugetare şi de reducere a datoriei este de salutat, dar aceste lucruri nu sunt suficiente. Creşterea economică este legată de locurile de muncă, momentan insuficiente, pentru ca Europa să fie recunoscută, în 20 de ani, atât pentru capacitatea de inovaţie, cât şi pentru produsele sale. Evocat a fost conceptul de solidaritate şi cancelarul german opina că s-a găsit un echilibru între solidaritate europeană şi responsabilitate naţională, încât, după criză, Europa va fi mult mai puternică decât era înainte. Întrajutorarea la nivelul partenerilor europeni, pentru ameliorarea unor stări de fapt, nu trebuie să facă uitată responsabilitatea fiecăruia. Ideea mecanismului de salvare a venit din partea Germaniei, însă tratatul uniunii monetare stabileşte clar că nici o ţară nu poate acoperi datoriile alteia. Soluţia împrumuturilor este şi ea una limitată, încât trebuie luptat continuu împotriva originilor crizei. În Spania, de pildă, 40% din tineri sunt şomeri şi din cauza legislaţiei. Alte ţări au făcut, precum Germania, reforme dureroase ale pieţei forţei de muncă. S-a pus în discuţie, evident, şi potenţialul deosebit al economiei germane. Însă Angela Merkel crede că posibilităţile Germaniei sunt limitate şi nu ar fi în interesul Europei, în ansamblul său, să se forţeze lucrurile. S-a ajuns, în timpul crizei, la un nivel de cooperare fără precedent, un fel de politică internă europeană. Este adevărat că Regatul Unit, care doreşte să rămână membru UE, menţinând coerenţa „celor 27”, momentan are o altă viziune. Nu de mult, ministrul polonez al Afacerilor Externe, Radoslav Sikorski, a declarat că preferă o Germanie care să conducă unei Germanii inactive. Şansa Europei este de a rămâne unită. Adeptă convinsă a Europei democratice, cu idealurile şi seturile ei de valori, Angela Merkel doreşte o adevărată renaştere economică. Europa nu trebuie să fie un muzeu al tuturor realizărilor din trecut, ci trebuie să furnizeze prosperitate, locuri de muncă, demnitate umană, libertate de opinie, economie durabilă, dreptul de a protesta. Viziunea ei este una a uniunii politice, pentru că Europa trebuie să urmeze propria cale. Procesul este lung, şi presupune transferarea cât mai multor competenţe către Comisia Europeană, care va lucra apoi ca un guvern, rezemându-se pe un parlament puternic. Consiliul Europei, reunind şefii de stat şi de guvern, formând „a doua Cameră”. Curtea Europeană pentru Justiţie va fi o instanţă supremă. Configurarea viitorului uniunii politice europene presupune, consideră Angela Merkel, numeroase etape.