De 25 de ani Cuvântul Libertăţii surprinde momentele importante din viaţa urbei, transformând, aşa cum îi este dat oricărui cotidian, marile evenimente ale zilei în ştiri, iar ştirile în istorie. Curiozitatea m-a împins zilele trecute să răsfoiesc colecţia ziarului… o adevărată călătorie în timp, cu întâmplări deopotrivă fericite şi dramatice din viaţa oraşului, evenimente politice, sociale sau sportive care ne-au marcat existenţa. Imaginaţi-vă! Peste 7.600 de numere ale ziarului şi tot atâtea zile puse cap la cap!
Cu siguranţă, îmi amintesc momentul în care am păşit pentru prima dată pragul redacţiei, cu toate emoţiile, fireşti atunci, dar şi cu o anume curiozitate. Apoi, a urmat bucuria de a-mi vedea semnătura în subsolul primului meu articol. Se întâmpla în urmă cu şase ani. Au urmat câteva sute de articole, sute de poveşti ale unor oameni. Ce am învăţat? Că în meseria de jurnalist bucuriile de azi pot fi dezamăgirile de mâine. Şi invers. Este nepreţuită mulţumirea sufletească pe care o ai atunci când simţi că poţi ajuta un om care-şi pune ultimele speranţe în tine, însă tot pe atât de mare este dezamăgirea de a lupta cu morile de vânt. Sunt câteva imagini care mi-au rămas în minte probabil pentru tot restul vieţii. Suferinţa pe care am văzut-o în ochii copiilor cu leucemie sau lacrimile unor bătrâni a căror agoniseală de-o viaţă pierise sub furia apelor. La fel de bine întipărită în memorie mi-a rămas însă şi bucuria unui medic ce reuşise să salveze o tânără căreia nimeni nu-i mai dădea nici o şansă. Cert este că în presă nu există loc de rutină. Vorbim de un domeniu care îţi pune mereu în faţă noi provocări. Lucrurile evoluează fără încetare. Meseria de jurnalist este una care te macină psihic şi sufleteşte. Ce ne împinge să o luăm, totuşi, în fiecare zi de la capăt? Acel sentiment unic de a împărtăşi cu cititorii un reportaj bun dintr-un colţ uitat de lume, dorinţa de a avea exclusivitate, de a fi primul…într-un cuvânt este vorba de acel microb.
La mulţi ani, Cuvântul Libertăţii!
