12 ani la Cuvântul Libertății

0
216

25 de ani de … Cuvântul Libertății și 12 ani de când eu însămi scriu în paginile acestui ziar. Aproape jumătate din existența lui, așadar, am fost și eu aici, alături de alți 15-16 oameni, colegi și deopotrivă prieteni, pentru a consemna evenimente, pentru a scrie, într-un fel, o particică din istoria locului.

La capătul acestor ani, cred ca noi am reușit să fim cei mai buni și pentru că suntem o echipă, un grup unit care a reușit să treacă peste toate greutățile. Împreună am petrecut clipe grele când soarta ziarului aproape ca fusese pecetluită, dar și momente frumoase, deosebite, când, la sfârșit de an, strângem birourile, comandăm pizza și toastăm pentru cele câteva sute de articole și știri ale noastre. În colecția de ziare nu există număr din care să lipsească vreo semnatură, așa cum, din colecția de poze, nu există an din care să lipsească fotografia noastră de grup cu cel mai nou număr al ziarului în brațe…

Dacă nu știi să scrii o știre, nu ești jurnalist, este prima și cea mai importantă lecție pe care am învățat-o aici. Și pe atunci știrile mele arătau ca niște mici și nevinovate eseuri… Cu timpul, am învățat că dimineața sunt 16 pagini goale care seara, la ora 20.00, se umplu full cu informații. Ziariștii sunt cei care aleargă ca niște albinuțe și adună tot ce pot, verifică, ordonează, redactează. Și acesta este ziarul!

Se prea poate ca uneori cei care stau acasă în fotoliu și citesc aceste 16 pagini să-și închipuiască că articole sunt buchisite și scrise în timp îndelungat. În realitate, timpul este extrem de scurt și poate că o notă este redactată în doar câteva minute. Pentru ca aici timpul presează!

Căutând cuvintele potrivite, te gandești apoi ca informația pe care o scrii să-l ajute cumva pe cititor. Daca nu se întâmplă așa, înseamnă că jurnalistul nu și-a atins scopul și nu și-a respectat misiunea în acea zi. Și asta chiar contează!

Uneori lucrurile merg la limită și, pentru adevărul cuvintelor tale, trebuie sa te aperi în instanța. De cele mai multe ori te lupți cu oameni mai puternici decât tine, iar singura armă este dreptatea. Dar jurnalistul este omul care nu se dă bătut niciodată!

Cu toate acestea, satisfacția morală pe care ți-o oferă această meserie este una foarte mare. Când ai o opinie poți să o scrii, poți să îți susții ideile, poți să vezi că o idee bună are și efecte. Cu un articol scris, poți să ajuți o personă care se află în dificultate. Adică ești util!

Lucrând într-o redacție de ziar, afli primul despre tot ce se întâmplă în oraș, și nu numai, în general. Aproape tot ce se petrece în jur, de la asfaltări de drumuri și până la marile edificii, înainte să fie puse în operă au fost mai întâi în ziar. Și tu ai fost acolo!

Ajungi să fii în preajma unor oameni influenți și importanți și să îi vezi așa cum alții nu îi văd niciodată, să fii adică în culisele puterii. Ai privilegiul să ajungi în locuri în care alții nu merg niciodată și să afli locuri și lucruri cu totul noi. Deci nu te plictisești niciodată!

Deși pare un loc comun faptul că jurnalismul nu este doar un job, ci un mod de viața, este cât se poate de adevărat. Ziarul la care scriu m-a învațat exact lucrul acesta, precum și reversul său, anume că acela care intră în breasla cu gândul să aibă un job nu va fi niciodată un jurnalist.

Pentru toate aceste lucruri bune din viața mea vreau să-i mulțumesc ziarului care m-a ajutat să descopăr și să mă descopăr. La mulți, Cuvântul Libertății!