Cu o seară de film documentar, așa a ales învățătoarea Lucia Delevedova să le vorbească elevilor săi despre România și Centenar. Fără poezii patriotice, fără cântece și fără încă o lecție de istorie predată de la catedră, așadar. Și iată-i pe elevii dintr-a II-a B de la Școala Gimnazială „Gheorghe Țițeica”, toți îmbrăcați în iișoarele lor dragi, așteptând cuminți și, totuși, nerăbdători, în scaunele cinematografului, căci într-o sală de cinema ne aflăm.
Sub ecranul care încă nu s-a aprins, pot să vadă literele rotunjite și apoi colorate de mânuțele lor. Literă cu literă, formează cuvântul „Centenar”, despre care au auzit așa de multe și pentru care se află, de fapt, aici. Doamna învățătoare, Lucia Delevedova, a comandat și trei buchete de flori, în culorile drapelului, pe care tot ei le-au așezat în fața scaunelor, după ce au cerut voie oamenilor de la cinema să le alinieze pe mochetă. Toată săptămâna, la școală, au trudit să lipească, pe trei planșe mari, portrete ale unor mari români, oameni importanți ai țării, apoi alte desene și picturi ale lor. Pe toate le-au înrămat cu șnuruleț tricolor. Și această muncă a lor, ca și păpușile create din linguri de lemn îmbrăcate în costume naționale, se află acolo, în sala călduroasă a cinematografului, peste care se așterne acum întunericul.
O altfel de lecție
Sunt doar câteva momente de beznă care se risipesc de îndată ce ecranul cel mare se aprinde, răspândind o lumină puternică, însoțită de o muzică neprietenoasă, plină de zbucium, care își face loc spre inimile lor. Sunt spectatorii unui film despre cum și cine a făcut posibilă Marea Unire, întâmplare despre care doamna învățătoare Lucia Delevedova le-a povestit la clasă, ori de câte ori se aducea vorba despre Centenar. Văd acolo oameni sobri care vorbesc despre țări străine, privesc hărți și scriu documente – doar niște lucruri complicate cărora nu le prind sensul; sunt și oameni tineri pe care îi văd cum se ridică în fața gloanțelor, iar unii mor de moarte adevărată; sunt oameni sărmani care povestesc cum este să te lupți cu foamea când nu mânânci decât ierburile pământului; sunt alți oameni simpli, niște țărani, pe care îi văd cum plâng, cu lacrimile libere pe obraji, dar tot ei sunt cei care zâmbesc fericiți. Toți vorbesc despre unul și același lucru: țara noastră și ce înseamnă să fii român.
Invitați speciali de la Colegiul Național Militar „Tudor Vladimirescu”
Lecția de Centenar a avut parte și de invitați speciali, care le-au transmis elevilor din clasa a II-a B cunoștințe importante din istoria țării, vorbindu-le, totodată, chiar și prin prezența lor. Cu o ținută impecabilă, îmbrăcați în uniforme militare, doi elevi ai Colegiului Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova, Mihaela Drăgoi și Raul Pop, însoțiți și îndrumați de doamna Ioana Lădaru, purtătorul de cuvânt al instituției, au purtat un dialog cu elevii mai mici, transmițându-le îndemnul de a-și iubi patria. Liceenii militari au recitat apoi poezia „Limba noastră”, declarându-se foarte bucuroși că au putut sărbători Centenarul alături de colegii lor mai mici, dar extrem de curioși să afle lucruri noi. În sală, alături de elevii de la clasa a II-a B s-a aflat și directorul Școlii Gimnaziale „Gheorghe Țițeica”, profesorul Cerasela Cremene, care a ținut să le fie alături în această zi deosebită.
„V-ați plictisit, copii?”
În cele 70 de minute de film, s-au foit în scaune, fiindcă nerăbdarea le-a mai dat și târcoale, dar au continuat să privească. Înțelegătoare, doamna învățătoare nu i-a mustrat, nu le-a aruncat nici măcar privirea ei severă de la clasă, ci i-a ajutat să înțeleagă încă puțin din ce înseamnă România și istoria ei. „V-ați plictisit, copii?”, i-a întrebat, deci, când pelicula a amuțit ecranul. Un „Nuuu!” pe toate vocile a înviorat sala. „Ați văzut lecții de viață trăite de strămoșii voștri care și-au jertfit viețile pentru ca voi să stați acum la căldurică, în aceste fotolii de pluș, și să vedeți cu mintea ce s-a întâmplat în urmă cu 100 de ani. Centenarul asta ne învață pe noi, copii: să vorbim corect românește și să ne comportăm ca niște români adevărați!”, le-a așezat în cuvinte, așa cum face și la ore, ca ei să poată să înțeleagă lucrurile și mai bine, învățătoarea Lucia Delevedova. Nimeni nu știe de ce, dar și vocea doamnei era parcă un pic mai altfel.
***
O bucurie adevărată le-a zburat din suflete ca niște păsări, eliberate și ele odată cu muzica pornită, tot pe neașteptate, din boxele cinematografului: „Noi suntem români, noi suntem români/ Noi suntem aici/ În veci stăpâni!!!”. Izbucnind din toate piepturile, această bucurie simplă era, pentru ei, cel mai adevărat și frumos lucru întâmplat de Centenar.
