Discursul ministrului-preşedinte al Waloniei, Paul Magnette, în Parlamentul walon, pe marginea pericolului potenţial al CETA (Comprehensive Economic and Trade Agreement – sau – Accord economique et commercial global) va intra probabil în istoria politică a Europei, relevând exigenţele unui om politic, responsabilitatea sa în faţa propriului popor, dar şi apărarea interesului general. Acordul CETA, dintre UE şi Canada, a fost trântit de o buturugă mică – Walonia – care îşi datorează existenţa tocmai triumfului unei politici suveraniste. Pericolul potenţial al CETA consta în coborârea normelor sociale şi ecologice, deschiderea pieţelor agricole la toate multinaţionalele. Lucid, cunoscând starea de lucruri din regiunea sa, a cerut protejarea şi prezervarea modelului său economic şi social, fiindcă negocierile pe CETA n-au ţinut cont de democraţiile naţionale. Canada şi SUA aparţin aceleiaşi zone de liber schimb. 42.000 de societăţi americane sunt instalate în Canada. Cine poate crede că produsele americane nu pot intra în Europa, via Canada, nesocotind normele în materie de sănătate şi muncă? CETA constituie o ameninţare pentru interesele Waloniei şi nu numai. În războiul economic actual, un asemenea tratat comercial trebuie îndelung chibzuit. Tratatul prevede exportarea fără taxe vamale a 75.0000 de tone de carne de porc, faţă de 5.549 în prezent, 100.000 tone grâu şi 8.000 tone de porumb. Ce ar însemna apoi inundarea pieţei europene cu 48.000 tone carne de bovină canadiană, de bună calitate, pe o piaţă deja saturată? Walonia nu este singură în prezervarea intereselor sale economice. Pieţele europene sunt deja deschise produselor canadiene şi americane. În contra-partidă antreprizele europene beneficiază de un acces limitat. Și “reciprocitatea” s-ar putea contura astfel: la 90% deschidere de partea europeană ar corespunde 30% deschidere din partea canadiană.
