3-2 la Braşov, în etapa a XII-a a Ligii I la fotbal, pentru Craiova, înseamnă mai mult decât o victorie dorită şi mai ales necesară, înseamnă regăsirea încrederii depline în propriile disponibilităţi pentru echipa pregătită de Sorin Cârţu şi Emil Săndoi. Cu 16 puncte agonisite, Craiova respiră liniştit, momentan în zona calmă a clasamentului, după un început nu sincopat, cât descumpănitor. Ce a fost la Braşov, pe terenul unei echipe tenace, omogene, cu bun moral, greu de îngenuncheat acasă, s-a văzut: 0-1 (min.33 – Bogdan Vătăjelu); 0-2 (min.45 – Bawab); 1-2 (min.70 – Constantinescu, din penalty); 2-2 (min.79 – Liviu Ganea); 2-3 (min.83 – Nuno Rocha, după ce portarul Iacob scăpase balonul din braţe). Partidă cu suspans, cum se spune, cu multe goluri, cu mare consum de efort de-o parte şi cealaltă. Şi ne oprim. Dacă orice stare de exaltare trebuie calibrată, în schimb se poate spune răspicat adevărul statistic: cu Sorin Cârţu şi Emil Săndoi pe banca tehnică, echipa Craiovei a adunat 14 puncte, fără a pierde vreun meci. A obţinut şi o calificare în Cupa României, în faza imediat superioară. Motiv îndreptăţit de respect deplin a celor doi tehnicieni, repet, craioveni get-beget, foşti şi fotbalişti de referinţă. Ca să ne mai şi lăudăm un pic, că destul ne înjurăm. Ce au făcut Sorin Cârţu şi Emil Săndoi în vestiarul jucătorilor nu ştim, dar se pare că au aplicat ceea ce ştiau din experienţa anterioară, mai mult decât consistentă, pornind de la realitatea că o echipă e o unitate psihologică. Morala în astfel de situaţii e foarte abstractă. Dar n-am vrea să trăim frisoanele băncii tehnice craiovene la egalarea braşovenilor, intuind că şi Sorin şi Emil s-au gândit atunci cât de periculos în fotbal este să fii egalat după ce ai condus cu 2-0 şi mai sunt … 10 minute de joc. Doar cu prospeţime fizică şi angajament fizic total, clişee absolut juste, nu se câştigă la Braşov. Dar cu idei tactice, supleţe regizorală, poţi avea nădejde. Pentru această ispravă, fiindcă o putem numi aşa, şi Sorin Cârţu şi Emil Săndoi merită, cum se spune, „jos pălăria”. Un clişeu, fireşte, dar ca să preiei o echipă debusolată, lipsită de încredere, în plin campionat, şi să-i dai viaţă, este, fireşte, o performanţă. Dacă nu o minune.
MIRCEA CANŢĂR
