Mutat din flancul drept în centrul defensivei, ce-i drept din lipsă de soluţii – date fiind indisponibilităţiile, Andrei Dumitraş poartă pe umeri povara a două din ultimele trei goluri încasate de Universitatea, în remiza, 1-1, de la Timişoara şi la reuşita prin care Steaua a plecat cu toate punctele din Bănie.
Bălgrădean: Nu i se poate imputa nimic. Din contră, a avut câteva intervenţii excelente, cea mai importantă fiind la un şut de la distanţă al lui Filip.
Achim: Se vede că a jucat puţin. Meciul cu Steaua a fost doar al treilea în care a fost utilizat, după Timişoara el mai apărând în primul 11 tocmai în runda inaugurală, cu Botoşani. Din zona lui a venit centrarea de 0-1.
Dumitraş: După neferictul episod de pe Bega, când a “uitat” să iese la ofsaid prilejuindu-le gazdelor deschiderea scorului, de astă dată a provocat penalty-ul ce a consfiinţit rezultatul final, deşi faza nu impunea nici pe departe asta. A făcut o eroare mare şi în finalul primei reprize, când l-a scăpat din marcaj pe Chipciu, care a luat la ţintă “transversala”.
Acka: A alternat momentele sigure cu cele de absenţă totală. Impardonabilă rămâne greşeala de la golul lui Stanciu, când s-a poziţionat greşit, iar stelistul, deşi defavorizat net de talie, a reluat cu o lovitură de cap din spetele său.
Vătăjelu: A făcut mare risipă de energie. Încet dar sigur devine principalul executant al penalty-urilor, după ce înscrise de la punctul cu var şi cu Viitorul, într-un meci încheiat, din păcate, cu acelaşi rezultat. La golul de 0-1 s-a aflat şi el în imediata apropire a lui Stanciu, însă nu poartă nicio vină. Cine s-ar fi aşteptat ca Acka să intre pe sub acea centrare?
Madson: S-a zbătut mult, dar cu rezultate modeste. Şi la el se vede că a jucat puţin în acest sezon.
Mateiu: A intrat bine în meci, dovedind că este unul dintre cei mai în formă alb-albaştri. După pauză însă uşor-uşor s-a stins, de altfel cum au făcut toţi coechipierii.
Herghelegiu: N-a ieşit în evidenţă mai deloc. Locul în primul 11 pare, măcar deocamdată, o pălărie mult prea mare pentru el.
Ivan: Omul numărul 1 al Ştiinţei, şi asta nu doar prin prisma penalty-ului obţinut. “Puştiul” i-a hăituit în permanenţă pe bucureşteni, iar pe Chipciu l-a făcut arşice la faza obţinerii loviturii de la 11 metri, întorcându-l în două rânduri mai ca în curtea şcolii. Din nefericire, la finele unei ore de joc a rămas fără “benzină”, fiind schimbat.
Zlatinski: A început energic, dându-i mari emoţii lui Niţă, cu un şut de la distanţă care a ocolit poarta. Numai că treptat şi-a pierdut aplomul, “înnotând” practic pe teren, pe care l-a părăsit în minutul 79. Oricum, ceva mia bine ca la Timişoara.
Nuno Rocha: A alergat mult, dar n-a prea avut mingi. Şi când a avut, n-a prea ştiut ce să facă cu ele. Are şi scuza de a nu fi fost sprijinit suficient.
Bancu: L-a înlocuit pe Ivan în minutul 61 şi s-a remarcat doar prin câteva şuturi la distanţă mare de butul advers.
Bawab: A prins ultimul sfert de oră, cu tot cu prelungiri (l-a substituit pe Zlatinski), căutând din răsputeri să intre iarăşi în graţiile lui Cârţu şi Săndoi. Nu ştim dacă a reuşit, dar măcar a încercat.
Băluţă: Suspendarea de la Timişoara l-a sărit din formula de start. A fost aruncat în luptă în abia în minutul 87 (în locul lui Madson), trecându-şi în cont ultima oportunitate a Universităţii – lovitură de cap către colţul lung al porţii lui Niţă, care s-a întins şi a reţinut mingea.
