Confuzia voită a eurodeputatului Cristian Preda

Spre deosebire de alţi colegi de partid, eurodeputatul Cristian Preda, extras din mediul universitar, o vreme deţinând, la doar 38 de ani, funcţia de decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Administrative (FSPA) de la Universitatea Bucureşti, ar merita luat în seamă. Mai ales că, la un moment dat, forma, alături de colegii săi Daniel Barbu şi Alexandru Ionescu, cel mai vizibil micro-grup din FSPA, cu toţii tentaţi şi de aventuri politice. De altfel, atât Cristian Preda, cât şi Daniel Barbu, au şi fost consilieri prezidenţiali, în mandate diferite. Faptul că, recent, mai exact la 21 iulie a.c., Alina Mungiu-Pippidi, preşedintele SAR, îi execută nemilos, într-un articol din „România Liberă – „Impostura vieţii noastre publice” – atât pe Daniel Barbu, cât şi pe Cristian Preda, dar şi pe Sebastian Lăzăroiu, pentru lipsa unor lucrări de referinţă în anul trecut, în calitatea lor de cadre universitare, semn că tot spaţiul public e afectat de impostură, nu e de trecut cu vederea. „Lumea face bancuri cu intelectualii lui Băsescu” scrie Alina Mungiu-Pippidi. Şi eurodeputatul Cristian Preda este unul dintre ei. Care se declară de acord, „ab initio”, cu organizarea viitoarelor alegeri locale şi legislative în aceeaşi zi. „Sunt mai multe probleme legale de rezolvat. Nici una nu e majoră”. Ori tocmai ăsta e impedimentul: problemele de natură legală, adică strict constituţională, sunt majore. Între eurodeputatul Cristian Preda, cadru universitar, bănuit de anvergură intelectuală, şi deputatul PDL Sulfina Barbu, credeam că este o deosebire. De stil, de rafinament, de forţa de argumentare şi, mai ales, de raportare la sistemele electorale existente în spaţiul UE. Nimic despre toate acestea. Cristian Preda este de acord cu organizarea viitoarelor alegeri locale şi legislative în aceeaşi zi, adoptarea unei noi formule electorale – votul majoritar într-un tur sau două tururi – renunţarea la pragul electoral. Aşa a auzit la sediul central al partidului, aşa trebuie comentat. Pledoaria de pe blogul personal, sub titlul „Alegerea într-o singură zi şi fără prag”, este a unui militant portocaliu (sau verde) şi nimic mai mult. Searbădă, fadă şi indigestă. Mesajul clar este următorul: PDL trebuie să rămână la guvernare. Şi pentru asta are nevoie „de spaţiu de manevră”. Partide mici, insignifiante, dar care să fie, în absenţa pragului electoral, aduse în parlament. Partizanatul politic de o asemenea factură promovat de clientela intelectuală a partidului de guvernământ face ca orice discuţie de fond să fie moartă din faşă, devenind o discuţie pro sau anti putere, în conservarea cu succes a poziţiilor strategice. Admitem că universitarul Cristian Preda se află într-o situaţie deloc de invidiat, dar şi deloc de compătimit. Partidul la care e înrolat pare o navă avariată într-o mare extrem de agitată, ameninţată grav de scufundare. Este şi motivul pentru care discursul Alinei Mungiu-Pippidi pare mai justificat ca oricând.