După ce ani la rândul a promovat un sistem de admitere exigent, dar corect, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova culege acum roadele. Printre cei mai buni absolvenţi de liceu din Oltenia şi din ţară au susţinut, în această vară, concursul de admitere, dorindu-şi să ajungă să se pregătească pe băncile acestei instituţii de învăţământ, considerată una dintre cele mai bune din ţară. Concurenţa a fost mare: trei candidaţi pe loc şi toţi cu o foarte bună pregătire. La Medicină, ultima notă de intrare a fost 9,13 şi au fost destul de mulţi, 210 candidaţi, care au obţinut peste această medie. Lista admişilor a fost deschisă cu o absolventă de liceu, Giorgiana Renate Zidaru, care a obţinut nota 10. Comentând această performanţă recunoscută, rectorul UMF Craiova, prof. univ. dr. Ion Rogoveanu a scos în evidenţă atuurile instituţiei pe care o conduce. Între toate, se distinge consecvenţa cu care, la Universitatea de Medicină şi Farmacie, a fost organizat, an de an, concurs de admitere, prin test-grilă, în condiţiile în care alte facultăţi se mulţumesc încă să-şi aleagă studenţii pe baza unei simple depuneri de dosar. În felul acesta, UMF Craiova îi câştigă pe cei mai buni studenţi, iar spitalele dobândesc doctori buni.
Au fost, şi anul acesta, foarte mulţi candidaţi pe loc la Universitatea de Medicină din Craiova. Cărui fapt se datorează acest prag ridicat de exigenţă?
– Asta traduce, în cifre, calitatea candidaţilor care se prezintă la concursul de admitere organizat de universitatea noastră şi, evident, creşterea concurenţei pe loc. Nu poate decât să ne bucure acest fapt pentru că avem o bază de selecţie mai largă şi, implicit, calitatea studenţilor este mai bună. Sunt însă mai mulţi factori care au influenţat acest aflux de candidaţi. Medicina a fost şi va rămâne o profesie atractivă. Este fascinaţia tânărului de a putea trata un bolnav, de a avea o comunicare permanentă cu semenii săi. Sunt foarte mulţi tineri care au înclinaţie spre această meserie şi, deşi la ora actuală condiţiile în care ne desfăşurăm activitatea ca medici nu sunt de multe ori prielnice, mulţi dintre ei acceptă această realitate şi vor să lucreze cu omul bolnav. Este un prim aspect, zic eu cel mai important. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem, a devenit un fenomen naţional tendinţa aceasta a tinerilor medici de a pleca în alte ţări cu un standard economic mai ridicat. Acolo posibilităţile de desfăşurare a profesiei sunt altele, condiţiile din spitale sunt şi ele superioare, iar condiţiile de salarizare sunt mult mai bune.
Au contat şi grilele de examen, în sensul că poate au fost mai accesibile, mai blânde pentru candidaţii dumneavoastră?
– Nu aş spune că grilele noastre au fost mai uşoare, baza de date nu s-a schimbat. Grilele au fost din aceeaşi tematică a anilor precedenţi. Explicaţia este însă pregătirea mai bună a candidaţilor care s-au prezentat anul acesta la concurs.
„Am fost şi sunt un adept al admiterii prin concurs”
Judecând după concurenţa la admitere, am putea spune atunci că facultăţile din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Craiova şi-au recâştigat prestigiul pe care l-au avut?
– Cu certitudine, mai ales dacă ţinem cont de ultimii doi ani, perioadă în care se remarcă clar o adresabilitate în creştere. Este vorba, în plus, şi de modul în care este percepută universitatea noastră la nivel naţional. În toate clasificările, dar şi după indicatorii statistici şi în relaţiile interumane, se cunoaşte acest trend ascendent al universităţii pe plan naţional.
Acest sistem de admitere prin concurs a ajutat UMF Craiova să câştige încrederea candidaţilor?
– Personal, am fost şi sunt un adept al admiterii prin concurs. Prin examen, nu prin dosar, pentru că nu poţi faci o selecţie corespunzătoare a unor tineri absolvenţi de liceu doar pe baza unui dosar. Tânărul trebuie testat vizavi de cunoştiinţele şi capacităţile sale, în primă fază cele de memorare şi, ulterior, testate şi celelalte aptitudini. O admitere simplă, pe bază de dosar, nu poate testa aproape nimic vizavi de capacităţile unui tânăr. Probabil că acesta a fost şi un motiv pentru care universitatea a progresat. Noi, în ultimii 20 de ani, practic nu am organizat decât concurs de admitere pe bază de test grilă, deci nu pe bază de dosar. Nu am coborât niciodată sub 1,5 candidaţi pe loc şi nu am fost niciodată în „pericol” – deşi termenul nu este cel mai potrivit – nu doar de a rămâne fără studenţi, ci şi de a organiza o a doua sesiune în toamnă. Dintotdeauna, chiar şi atunci când concurenţa a fost de 1,5 candidaţi, locurile s-au ocupat încă din vară. Iar această situaţie se găseşte peste tot în ţară. Toate universităţile de medicină şi farmacie au organizat concurs pe test grilă.
UMF Craiova, una dintre cele mai dotate universităţi din ţară
Admiterea este, aşadar, una foarte exigentă. Ce le oferiţi, în schimb, acestor tineri care devin medicinişti?
– Fără falsă modestie, ca ofertă educaţională, stăm foarte bine. Ne pregătim să oferim studenţilor noştri, în primii doi ani de învăţământ, ce e mai bun chiar înainte de a începe stagiile clinice, dar mai ales în stagiile clinice. În prezent, avem spaţii de învăţământ suficiente, mai ales în momentul în care am dat în folosinţă şi extinderea, care este o clădire deosebită. Avem spaţii moderne cu totul şi o bază de cercetare bine dezvoltată. Este vorba de clădirea de lângă extensie – Biobaza, care este dată în folosinţă de doi ani. Aici funcţionează laboratoare de cercetare experimentală, pe animale, şi se pot face cercetări şi pe anii preclinici. Chirurgii, rezidenţii sau studenţii, care au dedicaţie pentru aşa ceva, pot face proceduri experimentale laparoscopice pe animal. Putem desfăşura tot felul de întâlniri internaţionale, work-shopuri, am şi avut astfel de întâlniri în fiecare an. Tot în această idee, aş face referire la centrul de cercetare în gastroenterologie, hepatologie, biologie şi genomică celulară care s-a realizat în baza unui proiect cu finanţare naţională. Acesta a fost finalizat cu succes în cadrul centrului universitar, ne-am încadrat şi ca termen şi ca finanţare. Clădirea este deja funcţională şi ne aflăm în faza în care testăm două aparate de înaltă performanţă medicală. Este vorba de un PET CT şi un RMN 3 Tesla, o aparatură care va acoperi tot ce înseamnă sud-vestul României. PET CT se mai găseşte doar la Arad, Szeged şi nu ştiu dacă la Bucureşti este funcţional… Este un aparat mai complex decât un tomograf obişnuit cu posibilităţi de depistare a cancerului în fază incipientă.
Cum vă ajută colaborarea cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă şi cu toate celelalte unităţi medicale din Craiova?
– Putem spune că, la nivel de Craiova, suntem cumva privilegiaţi faţă de multe alte oraşe. Privilegiaţi pentru că avem o relaţie foarte bună cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă şi cu celelalte unităţi medicale care au baze clinice de pregătire a studenţilor. În plus, avem un mare avantaj prin faptul că dispunem de un campus universitar în imediata apropiere a spitalului, unde se desfăşoară majoritatea stagiilor. Este un câştig de timp pentru studenţi, lăsând la o parte faptul că 80 – 85% din medici ai Spitalului Judeţean sunt cadre didactice universitare.
Craiova medicinistă, din nou atractivă pentru studenţii străini
Am observat că se reîntorc studenţii străini la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova…
– Observaţia este corectă. Sunt aici mai multe aspecte. Pe de-o parte facultatea a devenit atractivă pentru că diplomele pe care le eliberăm sunt recunoscute la nivelul Uniunii Europene. Astfel, un absolvent al Universităţii noastre poate să se angajeze, în condiţiile în care îşi găseşte un loc de muncă. Are calificarea recunoscută direct, fără să mai dea ceva examene de diferenţă în oricare stat din spaţiul european. Acesta este un aspect, şi un al doilea aspect este faptul că, de la 1 octombrie 2012, UMF Craiova a depus dosarul şi a primit acreditarea ARACIS-ului pentru un program de medicină în limba engleză. În acest program studiază, la ora actuală, absolvenţi de pe întreg mapamondul, nu doar din Europa. Avem studenţi din Statele Unite, din Asia şi din Africa. Cererea este foarte mare. Seria este de 67 de studenţi care încheie acum anul I. În plus, din toamnă, avem deja toate autorizările necesare de la ARACIS pentru a derula program în limba engleză şi la Farmacie, cu 30 de studenţi, pentru început.
Există, aşadar, un paradox: străinii vin şi învaţă aici, în timp ce tinerii români, bine pregătiţi în facultăţile de Medicină, merg să profeseze în străinătate …
– Este un paradox cumva explicabil. Ei vin să se pregătească la noi pentru că taxele de şcolarizare în România sunt încă foarte mici. Un exemplu: taxa de şcolarizare pentru programul Medicină în limba engleză este 5.000 de euro. Suntem la mai puţin de jumătate faţă de ce înseamnă taxă de şcolarizare pentru o universitate vestică. Pe de altă parte, condiţiile pe care le oferim sunt la acelaşi nivel. Deci avem ce ne trebuie, avem şi oameni dedicaţi care să pregătească tinerii în a deveni doctori. Asta explică cumva afluxul studenţilor din ţările occidentale.
„Tinerii noştri au o înclinaţie către lucrul cu bolnavul”
Cei mai mulţi studenţi ajung să lucreze, totuşi, în spitalele noastre. Îi pregătiţi să facă faţă condiţiilor mai puţin bune pe care le găsesc în unităţile medicale din ţară?
– Mulţi dintre ei sunt familiarizaţi deja cu ceea ce înseamnă spitalul. Pe undeva se aşteaptă la anumite lipsuri sau neajunsuri, cu care se confruntă aproape zilnic, şi încearcă să le compenseze prin activitatea practică, la bolnav. Medicina este o activitate laborioasă şi presupune, în primul rând, să stai de vorbă cu bolnavul, să-l examinezi şi apoi să faci şi celelalte explorări. Sunt lucruri care se leagă între ele. Dacă ai un acces limitat la explorări, trebuie cumva să încerci să compensezi prin examinarea bolnavului şi prin anamneză, prin discuţia cu pacientul prin care poţi surprinde multe aspecte care să te ajute la diagnostic.
Aţi mers, cu siguranţă, şi prin alte universităţi din ţară şi străinătate. Există diferenţe între mediciniştii craioveni şi cei de pe alte meleaguri?
– Dacă este să facem o paralelă cu celelalte centre universitare, studenţii medicinişti din Craiova nu sunt cu nimic mai prejos faţă de colegii lor din celelalte centre universitare de medicină. Dacă este să facem o comparaţie cu studenţii din străinătate – şi nu mă refer la capacităţile intelectuale, pentru că tinerii noştri sunt mai dotaţi intelectual decât ceilalţi – au o înclinaţie către lucrul cu bolnavul. Lasă de dorit însă pregătirea lor în domeniul paraclinic, acela al aparaturii şi al explorărilor ulterioare pentru diagnostic. Aici suntem încă deficitari şi se simte şi la ei această nevoie de a avea acces la aparatură de performanţă. Dar, în timpul facultăţii, pregătirea medicului vizează mai mult lucrul cu bolnavul. Dezvoltarea ulterioară a capacităţilor profesionale se face în rezidenţiat.
„Dacă nu ştii să discuţi cu omul bolnav, ai ratat 70% din diagnostic”
Şi cum se formează atunci un medic bun?
– Un medic bun se formează greu şi se formează în timp. Facultatea nu este decât un prim pas. Ulterior îţi mai trebuie cel puţin 10-15 ani de efort susţinut pentru a face performanţă în medicină. Aparatura nu înseamnă totul. Aşa cum spuneam, este o activitate complexă: înseamnă muncă cu bolnavul, înseamnă înclinaţie către omul bolnav, către suferinţă, înseamnă timp sacrificat, înseamnă să-ţi placă ce faci, înseamnă, evident, să ai la dispoziţie şi o aparatură performantă. Şi dacă le îmbini pe toate acestea înseamnă că o să fii un profesionist.
Totuşi, credeţi că spitalele din România vor reuşi să recupereze decalajul produs de lipsa aparaturii moderne de care au atâta nevoie medicii noştri?
– Dacă nu aş crede asta poate că nu aş mai profesa medicina. Sigur că am speranţa asta, dar probabil că va mai trebui să treacă timp peste noi. Trebuie să mai ştiţi un lucru: la nivel naţional, sunt spitale sau centre de cercetare care au dotare la nivel de Occident, aşa cum avem noi la UMF Craiova. Dar aceste spitale sunt foarte puţine. Modernizarea celorlalte necesită un efort susţinut din partea Guvernului şi a autorităţilor locale. Dacă se sprijină financiar, şi condiţiile se schimbă. Noi facem tot ce se poate, pentru că, din punct de vedere al dotării, nu putem obţine fonduri decât pe bază de proiecte de cercetare. Iar cadrele didactice sunt implicate total în astfel de proiecte.
Care ar fi cea mai importantă lecţie cu care mediciniştii craioveni, viitori doctori de renume, ar trebui să iese de pe băncile acestei facultăţi?
– Îmi place să le spun tot timpul studenţilor: degeaba ai aparatură de super performanţă la dispoziţie. Dacă nu ştii să discuţi cu omul bolnav şi să examinezi un om bolnav, ai ratat 70% din diagnostic. Indiferent cât ar fi de bună aparatura. Medicina nu se poate transforma niciodată în robotică. Un aparat îţi dă un rezultat, dar dacă doctorul nu ştie să-şi interpreteze rezultatul în tot ceea ce relatează bolnavul sau în ceea ce a constatat clinic la acesta, atunci a ratat, cu siguranţă, diagnosticul. Şi normal că a ratat şi tratamentul. Aceasta mi-ar plăcea să fie cea mai importantă lecţie pentru studenţii mei.
LAURA MOŢÎRLICHE şi RADU ILICEANU
