Peste un milion de oameni în stradă

0
320

Despre Brazilia ştiam până recent că este o ţară emergentă, membră a G20, cu o economie revigorată de mai mulţi ani, şi încă pe mandatul unui preşedinte socialist, Luis Ignacio Lula da Silva (2003-2010), care a reuşit să predea ştafeta unui succesor de încredere din partidul său de stânga, Dilma Rousseff. Impresia generală era că lucrurile merg dacă nu bine, atunci rezonabil, într-o ţară până de curând condusă de o dictatură militară. Până deunăzi, când peste un milion de oameni au ieşit în stradă, pentru a se face în sfârşit mai bine auziţi. Protestele de o anvergură fără precedent, în ultimii 20 de ani, au proiectat imaginea Braziliei adevărate. Lăsaţi în pace samba, dar şi fotbalul şi toată schimonoseala de la Cupa Confederaţiilor. Ieri, preşedintele ţării, Dilma Rousseff, a propus convocarea unui referendum pentru crearea unei Adunări constituante în favoarea unor reforme politice, într-o ţară care se confruntă cu o criză socială, cum spuneam, fără precedent. Rousseff s-a întâlnit cu liderii mişcării „Ticket Gratuit”, aflată la originea manifestărilor, apoi cu primarii şi guvernatorii ţării, pentru a decide o serie de măsuri destinate ameliorării serviciilor publice şi a răspunde astfel doleanţelor exprimate de manifestanţi în ultimele două săptămâni. Cu numai o săptămână în urmă, Gilberto Carvalho, şeful său de cabinet, declara că „Guvernul nu înţelege mişcarea”. A înţeles-o în cele din urmă preşedintele ţării, care în alocuţiunea radio-televizată, adresată naţiunii, a spus că a „ascultat strada”, promiţând un mare pact pentru ameliorarea serviciilor publice (transporturi, sănătate, educaţie) şi o combatere mai eficientă a corupţiei. Ceea ce este de luat în seamă e altceva: inclusiv guvernatorii şi primarii marelui partid de opoziţie – Partidul Social Democrat (PSDB) – au răspuns la apelul Dilmei Rousseff, dar au anunţat o reuniune prealabilă între ei, pentru elaborarea unui program comun, potrivit ziarelor din Rio. Adresându-se manifestanţilor „pacifişti”, cum a spus, Dilma Rousseff ar fi marcat un punct dacă ar fi dat asigurări că transportul în comun, sănătatea şi educaţia se vor afla în centrul acţiunii guvernului. Fostă militantă autentică a Partidului Muncitorilor, persecutată în timpul dictaturii militare, ar fi mai trebuit să afirme şi „necesitatea oxigenării vieţii politice printr-un plus de transparenţă”, adică reducerea corupţiei, fiindcă după trei ani la Planalto, palatul preşedinţiei, n-a acroşat primul vagon al luptei cu corupţia şi cu un an înaintea alegerilor prezidenţiale avea nevoie de aşa ceva. Analiştii nu exclud că tinerii protestatari de acum, care au cristalizat frustrările atâtor oameni, apolitici acum, dar poluaţi cu activişti de dreapta şi de extremă dreaptă, se vor prezenta ca un partid la prezidenţialele din 2014, cum a spus pe canalul de televiziune Globo News, profesorul de filosofie la Universitatea din Rio, Luis Felipe Ponde. Câteva cuvinte şi despre fotbal. Indignarea contestatarilor faţă de sumele colosale destinate organizării Campionatului Mondial de fotbal de anul viitor, şi asta într-o ţară care a câştigat trofeul suprem de cinci ori, arată că problemele de viaţă ale oamenilor devansează cu mult pasiunile lor.