Se întâmplă mai rar, dacă nu foarte rar, ca într-o campanie electorală, cu mizele ei, fireşti, un primar de mare municipiu, cum este Craiova, cu rezonabilă imagine, la nivelul ţării, să nu spun de excepţie, să se deplaseze într-un alt mare municipiu, cum este de pildă Bacăul, pentru susţinerea adecvată a candidaţilor, din aceeaşi familie politică, la funcţiile de primar şi respectiv preşedinte al Consiliului Judeţean. Lia Olguţa Vasilescu, primarul Craiovei, candidată la un nou mandat, cu funcţie îndreptăţită în conducerea centrală a partidului, din care face parte, are „ochi administrativ”, dar şi vocaţie. La Bacău şi-a exprimat susţinerea pentru Valentin Ivancea, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean, care candidează pentru funcţia de primar şi pentru senatoarea Cristina Breahnă Pravăţ, la preşedinţia Consiliului Judeţean Bacău. A răspuns la invitaţia eurodeputatului Dragoş Benea, despre care are aprecieri, exprimate pe pagina sa de socializare. Demersul Liei Olguţa Vasilescu, colegial pe filieră politică, este într-un fel insolit, dar în acelaşi timp generos. Este şi expresia unei recunoaşteri pe plan naţional, a unei competenţe desăvârşite în administraţia publică locală. Graţie căreia, Craiova, nu mai trebuie reamintit, a fost pusă pe harta turistică a ţării. Nu s-a făcut asta „bătând din palme”, ci cu destulă trudă, care nu e tot una cu hărnicia, prin implementare de proiecte, printr-o viziune administrativă de sorginte europeană, de admirat. Care a lăsat o impresie puternică şi asupra celor care au trecut prin Craiova, îndemnaţi de rostogolirea în spaţiul public a unor bune impresii. La Bacău, Lia Olguţa Vasilescu n-a vorbit de „reţeta” autorităţii –o formă de şefie vulgară, de ştaif ostăşesc- ci discret, dar convingător, ca o aromă a personalităţii, ca un efect subînţeles al calităţilor umane, simplu, senin, înţelept, dorind să sugereze statutul auxiliar al politicului, amplasamentul secund faţă de alte valenţe, ale celor pe care îi credita, printr-o investiţie de încredere. Prestaţia gestului său, conştiinţa de sine, expresivitatea oratoriei sale, care o fac de regulă seducătoare, cordialitatea ei, afabilitatea subtilă a unei persoane cultivată, au plăcut. Primăriţa Craiovei este, de acum, tobă de administraţie publică locală. Asta e o certitudine. Şi mă las contrazis de cei care vin cu argumente solide. Pe ce mă bazez când formulez o asemenea apreciere riscantă? Pe imaginea „la zi” a Craiovei şi… pe altele, de argumente e vorba, care nu se cunosc îndeajuns, deşi s-au resimţit efectele benefice. Într-o vară, în urmă cu vreo doi ani, cred că ne aflam prin luna august, când canicula antotimpului nu dădea semne de îmbătrânire, am purtat o discuţie despre… pregătirea sistemului de încălzire a municipiului, în iarna care urma. Stăpânea toate detaliile, dar absolut toate. Ştia stadiul de reabilitare la centrale, reţele de distribuţie ş.a.m.d.. Nu mai lungesc discuţia. Şi în niciuna din iernile grele şi lungi din mandatul său, care se încheie, Craiova n-a resimţit vreodată probleme cu agentul termic. O bagatelă? Probabil, în viziunea răutăcioasă a combatanţilor autohtoni. Mina afabilă, surâzătoare, a omului care nu-şi face decât datoria, necontaminat de frazeologie, suficienţă, a ajuns la urechile altora. O personalitate prea puternică pentru a ceda mârăielilor de duzină, indispusă la orice obelisc de superlative, în slujba oraşului ei natal. A cărui slujitoare este, în numele unui hipertrofic simţ al datoriei. Ca o reverenţă, parcă, în faţa celor mai buni primari pe care i-a avut vreodată Craiova. Va avea nevoie, neîndoielnic, de un Consiliu Local, pe care „şi l-a construit”, pentru ca mandatul să fie unul fertil, adică aşa cum ne dorim toţi craiovenii.
