Chiar dacă FC Liverpool a câştigat şi anul trecut (pe data de 1 iunie), pe Wanda Metropolitano, trofeul Ligii Campionilor (2-0 cu Tottenham), ce s-a petrecut pe 25 mai 2005, la Istanbul, în faţa lui AC Milan, a intrat în istorie. AC Milan a condus cu 3-0, prin golurile realizate de Paolo Maldini (min. 1) şi Crespo (min. 39, 44), dar jucătorii lui Rafael Benitez au egalat… în 6 minute, prin Steve Gerrard (min. 54), Vladimir Smicer (min. 56) şi Xaxi Alonso (min. 60). La loviturile de departajare, „roşii” s-au impus cu 3-2. Au ratat Serginho, Pirlo, Shevcenco, respectiv Riise. Seara zilei de 25 mai 2005 este una gravată în prestigioasa istorie a clubului FC Liverpool. Iată echipa „cormoranilor”: Dudek – Steve Finnan (Didi Hamann), Hypia Jamie Carragher, Djim Traore – Xavi Alonso, Steve Gerrard, Luis Garcia – John Arnie Riise, Milan Baros (Djibil Cisse), Hary Kewell (Vladimir Smicher). Andrea Pirlo declara, la multă vreme, după meciul de neuitat: „M-am gândit să renunţ, pentru că după Istanbul nimic nu mai avea sens. Finala Ligii Campionilor 2005 m-a sufocat pur şi simplu. Pentru majoritatea oamenilor, motivul pentru care am pierdut au fost penalty-urile, şi mai ales forma lui Jarzy Dudek. Dar cu timpul ne-am dat seama că am fost în întregime de vină. Cum s-a întâmplat nu ştiu, dar faptul că atunci când imposibilul devine realitate, cineva se apucă să creeze. Când s-a terminat tortura, am început să visăm pe stadionul Ataturk. Am inventat o nouă bulă „sindromul Istanbul”. Pirlo scria în biografia sa din 2013: „Întotdeauna există lecţii care trebuie găsite în cele mai întunecate momente. Este o obligaţie morală să sapi adânc şi să găseşti acea mică strălucire de speranţă sau perlă de înţelepciune”. La rândul său, Jarmie Caragher povestea: „A fost un pic ciudat. A fost un meci miracol. Asta a fost, un miracol. Shevcenco era cel mai bun atacant din lume la vremea aceea, iar AC Milan era o echipă specială care a oferit o prestaţie specială în afară de 6 minute. Dar ăsta e fotbalul şi îl face sportul nr. 1. Ştiam înainte de meci că Milanul este mai bun decât noi, dar asta nu însemna că nu putem câştiga”. Se spune că Steve Gerrard le-a cerut celor din stafful tehnic şi apoi lui Rafa Benitez să iasă din vestiar, la pauză, şi să-l lase singur cu ceilalţi jucători. A fost cel mai bun discurs pe care l-am auzit vreodată” se confesa Djibil Cisse. Primirea la Liverpool a fost una triumfală. Ca şi anul trecut de fapt.
