Poate pare neverosimil, însă disperarea i-a învăţat pe unii dintre cultivatorii din Dăbuleni să recurgă la metode absolut ingenioase pentru a-şi proteja câmpurile întregi, plantate cu lubeniţă. În ultimele nopţi, când temperaturile au scăzut neobişnuit de mult, doi agricultori nu s-au dat în lături de la nici un efort, ajungând să-şi încălzească tunelurile la flăcările pâlpâitoare a mii de candele. De mărimea unei monede, lumânărelele au fost aprinse şi aşezate pe trei hectare de teren. Au fost lăsate să fumege sub folii, lângă pepenii care încă nişte plante firave şi au nevoie de căldură.
Până să-şi scoată bostanii pe rod, la Dăbuleni, în patria lubeniţelor, oamenii duc şi o nebănuită luptă cu natura. Cel mai bun exemplu este ceea ce s-a întâmplat în ultima săptămână. Temperaturile au coborât foarte mult, iar plantele au fpst în pericol, deşi se aflau încă sub protecţia foliei. Dotaţi cu termometre şi deja perfecţionaţi în această cultură, localnicii din Dăbuleni şi-au dat seama imediat de pericol care pândea de cum se lăsa noaptea, care este şi mai rece aproape de Dunăre. Cei mai mulţi şi-au umplut căruţele şi remorcile cu paie şi bălegar de graj şi au plecat în câmp. De cum s-a lăsat întinericul, printre şirurile lucioase ale tunelurilor, se ridicau până la cer dârele de fum.
Oamenii au ales să doarmă pe câmp
Focurile au ars mocnit toată noaptea, oamenii veghindu-le pentru a nu se stinge sau a nu se aprinde de la vreo pală de vânt. Când îi cuprindea somnul, un alt membru al familiei îi lua locul, astfel încât lubeniţele să fie în permanenţă supravegheate. Nu a fost deloc uşor, mai ales că frigul s-a resimţit din plin fiind accentuat de vântul care a bătut din direcţia fluviului. „Oamenii au făcut nopţi albe în câmp, pe lângă tunelurile cu pepeni verzi şi galbeni. Este o muncă pe care mulţi nu o bănuiesc şi poate că nici nu concep să o facă, însă sunt foarte multe familii din Dăbuleni care îşi dedică tot timpul pentru creşterea bostanilor. Sunt de apreciat şi de admirat cum au reuşit să îşi salveze culturile de frig”, a mărturisit primarul localităţii Dăbuleni, Aurel Băjenaru.
Povestea candelelor salvatoare
Se cunoaşte în toată localitatea Dăbuleni gestul pe care l-au făcut doi agricultori ambiţioşi. Pentru a nu-şi compromite bostanele, aceştia au cumpărat câteva mii de candele pe care le-au „plantat” apoi în tunelurile cu lubeniţe. De cum s-a lăsat întunericul, le-au aprins, una câte una, şi le-au lăsat să ardă toată noaptea. Oamenii povesteau că flăcările care pâlpâiau slab sub folie semănau cu nişte felinare, ce luminau tot câmpul. O imagine care, în alte condiţii, ar fi părut feerică, dat fiind faptul că este vorba de o suprafaţă de trei hectare, deci una mare. Acum, însă, nimeni nu s-a mai gândit la efectul estetic, toată grija fiind îndreptată numai spre creşterea, chiar şi cu un grad, a temperaturilor, astfel încât plantele să nu sufere. Orele acelea, consumate la lumânare, au fost decisive în salvarea bostanelor.
Isprava a intrat în folclorul locului
Isprava tinerilor fermieri a făcut rapid înconjurul localităţii şi a fost comentată şi lăudată chiar şi de cei mai în vârstă. Un bătrân mai hâtru chiar a făcut o glumă, plecând de la ideea năstruşnică a celor doi cultivatori. „Taică, lumânările ăştea au fost mai bune decât ălea puse la capul mortului… Că alea nu te mai aduc înapoi, dar aşa măcar au încălzit tunelurile şi au scăpat cu lubeniţele”. Vorba aceasta s-a răspândit şi, cu siguranţă, îşi vor aduce aminte şi peste ani, când se va povesti, din nou, cum au aprins oamenii candele, la o săptămână după Paşte, ca să încălzească lubeniţele. „Oamenii au avut o idee genială, însă presupune foarte multă muncă. Au cumpărat toate candelele de la magazin şi au mers cu ele în câmp. Acolo le-au pus în tuneluri şi le-au aprins pe înserate ca să crească temperatura din interior. Au reuşit să o ridice cu 4-5 grade”, a relatat şi primarul Aurel Băjenaru, cum a decurs neobişnuita „operaţiune de salvare”.
Bostanele, la mila cerului
Cultivatorii din patria lubeniţelor au avut, totuşi, un aliat în această confruntare. Oamenii spun că nu ar fi trecut cu bine – perderile au fost inexistente – dacă nu ar fi bătut vântul. „Faptul că a existat vânt, a influenţat starea vremii, în sensul că a împiedicat să se aşeze bruma. Dacă ar fi căzut bruma pe tuneluri, este foarte posibil să fi fost şi mai frig, însă aşa a fost mai bine pentru cultivatori”, este de părere primarul Aurel Băjenaru. Odată salvate de frig, nu s-au încheiat însă aici grijile cultivatorilor. Un alt pericol îl va constitui, imediat după descoperirea micilor solarii, vântul care, dacă îşi intensifică viteza, pot să frângă tulpinile firave. Grindina este un alt inamic care pândeşte şi pe care, din păcate, agricultorii nu îl pot preîntâmpina.
„Festivalul Lubeniţelor”, în luna iunie
Pe nisipurile de la Dăbuleni, s-au plantat anul trecut pepeni galbeni şi verzi pe o suprafaţă de 1.000 de hectare, producţia fiind de 40 de tone la hectar. Fiind cea mai mare producţie din ţară, primarul Aurel Băjenaru a considerat că este un lucru îndreptăţit să organizeze „Festivalul Lubeniţelor”, aflat la prima ediţie. „Toţi locuitorii merită cu prisosinţă această sărbătoare. Muncesc extrem de mult cu bostanele şi se mai văd puşi şi în această situaţie când trebuie să-şi salveze, pur şi simplu, culturile”, a mărturisit primarul localităţii Dăbuleni, Aurel Băjenaru. „Festivalul Lubeniţelor” se va derula între 23 şi 25 iunie şi va avea în centru chiar lubeniţele: concurs de mâncat pepeni, un concurs de reţete culinare pe bază de pepeni, sculptură în pepeni, iar cea mai mare lubeniţă va fi expusă pe toată perioada evenimentului şi va primi trofeul „Lubeniţa de Aur”.
LAURA MOȚÎRLICHE şi RADU ILICEANU
