Când Viviane Reding se dorea indusă în eroare!

0
62

Se spune, şi precizarea aparţine jurnalistului Bogdan Tiberiu Iacob, de la site-ul inpolitics.ro, că onorând cu prezenţa un simpozion intitulat “Dialog cetăţenesc“, organizat în Suedia, în octombrie 2013, vicepreşedintele de atunci al Comisiei Europene, comisarul european pe probleme de justiţie şi drepturile omului Viviane Reding, “bună cunoştinţă a românilor“, pentru zelul cu care s-a ocupat de scandalul suspendării ex-preşedintelui Traian Băsescu şi de conflictul privind CCR de la Bucureşti, ar fi afirmat: “(…) Vorbind de România, vă spun doar că această ţară a încercat să-şi suprime Curtea Constituţională şi acolo, din nou, a trebuit să dau cu pumnul în masă, şi astfel Curtea Constituţională a României a supravieţuit“. Cumplita eroare în care s-a aflat, la un an de zile luxemburgheza Viviane Reding spune multe. În sensul că i-a convenit să fie indusă în eroare. De altfel, a avut multă reticenţă, la venirea la putere a USL, prin moţiunea de cenzură de acum uitată, dar acest detaliu are mai puţină importanţă. Comisia Europeană, care trecuse cu vederea derapajele repetate ale lui Traian Băsescu, s-a dovedit în vara lui 2012, intolerantă la… derapajele Parlamentului, care l-a suspendat pe fostul preşedinte, fiindcă acesta încălcase, repetat, Constituţia. S-a vorbit de “lovitură de stat” sau de “puci”, doar prin faptul că autorii au comis totul bătător la ochi, în doar câteva zile. De “suprimarea” Curţii Constituţionale, evocată de Viviane Reding, aiuristic, nu a fost vorba în nicio împrejurare, deşi interpretările acesteia au fost sistematic favorabile fostului preşedinte. Schimbat a fost însă… Avocatul Poporului. Parlamentul devenise oricum un fel de birou de înregistrare, iar la nevoie, când s-a întâmplat să nu iasă cum trebuie un anumit vot, acesta s-a repetat pentru a da un rezultat “corect” (cazul alegerii unui membru cheie la Curtea Constituţională). Vitejia afişată a doamnei Viviane Reding, care a trebuit să dea “cu pumnul în masă şi astfel CCR a supravieţuit”, este una de paradă şi mai degrabă inadecvată, pentru un politician luxemburghez, temeinic instruit. Să mai amintim doar că doamna respectivă a avut mereu o atitudine dezaprobatoare la admiterea României în spaţiul Schengen, invocând clişeele ştiute. Nu se mai aude nimic de domnia sa după 2014, când dacă tot avea predispoziţie pentru gesturi fizice, o putea face la ceea ce se petrece, acum, aproape de Luxemburg, chiar foarte aproape. Probabil că realizează că nu s-a ajuns “peste noapte” la celulele jihadiste din comunele Schaerbeek, Fores, Saint Gales, Molenbeek, suburbii ale Bruxelles-ului. Ci prin disfuncţionalităţi serioase ale poliţiei şi justiţiei, relevate de miniştri înşişi, Jean Jambon şi Koen Geens, care şi-au prezentat demisiile, neacceptate de premierul belgian. Atacurile contra Paris-ului şi Bruxelles-ului au fost lansate din interiorul Europei şi de europeni, pregătite fiind încă de pe vremea când Viviane Reding era comisar european pentru justiţie şi drepturile omului şi rămânea inflexibilă în convingerile sale privind îndeplinirea condiţiilor de admitere a României în spaţiul Schengen. Şi, dacă vom spune că serviciile de informaţi ale ţării noastre, fiindcă despre ele este vorba, ar putea da lecţii de profesionalism altora similare din Uniunea Europeană, am putea fi etichetaţi, aşa cum nu ne-am propus. Deşi acesta este adevărul.