Alegerile locale: judecăţi simple

Alegerile locale au, de regulă, logica lor, precumpănitor administrativă. Candidaţii la funcţiile de primar, preşedinte de consiliu judeţean, consilier local, respectiv consilier judeţean expun în faţa alegătorilor, pe durata campaniei electorale, ce-au făcut cât s-au aflat în mandat, dacă se află într-o asemenea situaţie, sau ce au de gând să înfăptuiască dacă dobândesc sau redobândesc statutul de ales local. Referirile sunt exprese, îndeosebi în privinţa gestionării banului public şi al fondurilor europene. Apartenenţa politică a candidaţilor pare, la prima vedere, mai puţin importantă. Şi totuşi nu este deloc aşa. Deoarece contează covârşitor şi formaţiunea politică, detaliu avut în vedere, căreia îi aparţin candidaţii. Şi care face investiţia de încredere. Chiar dacă, după două decenii de democraţie, nu avem peste tot structuri politice viabile, confuzii majore între PDL şi USL (PSD-PNL-PC) nu se întrezăresc. Altceva da. De pildă, aleşii locali care au candidat în urmă cu patru ani sub o siglă de partid şi intenţionează să o facă acum sub o altă siglă, total diferită. E ceea ce numim traseism politic. Că nu poţi fi mai breaz înveşmântat altfel, asta nu se discută. În schimb, în discuţie intră şi o notă de seriozitate a candidaţilor, mai ales că uneori se cochetează cu rătăcirea desăvârşită. Aproape uluitoare. Timp de 18 ani, Marian Mihăilică, bărbat încărunţit, în vârstă de 60 de ani, a fost liderul social-democraţilor din Dăbuleni. În mandatul 1996-2000 a fost primarul localităţii şi apoi viceprimar în trei rânduri. Acum a trecut la PD-L, pentru a deveni candidat la funcţia de primar, pe motivul că soţia sa a fost angajata OUAI Dăbuleni, condusă de Ciprian Păsculescu, soţul consilierului judeţean PD-L Veta Păsculescu. Marian Mihăilică devenind, de puţină vreme, „inspector de zonă la ANIF Dolj”, instituţie păstorită de Veta Păsculescu, adversara „de moarte” în campaniile electorale anterioare a acestuia, acum „om de dreapta”. În schimb, primarul Pleniţei, Mihai Puiu Calafeteanu, după ce a fost liberal, candidând inclusiv la alegerile parlamentare din partea săgeţii, acum se vrea UNPR-ist. Aidoma lui Mircea Guţă, de la Calafat, într-o schimbare la faţă similară. Când poţi fi peste tot, contând pe solidarităţi gregare, hrănite de o emotivitate parohială, nu eşti, de fapt, nicăieri, şi versatilitatea politică are corespondenţă şi în viaţa de zi cu zi. Oricum, se contează excesiv pe atmosfera somnolentă, promiscuă şi provincială. Iar tumbele ideologice nu sunt un semn al hărniciei discrete, al inteligenţei deschise spre lume, al bunei cuviinţe, ci doar al vorbelor goale şi proaste, al prostiei fudule şi resentimentelor. Revenim. Alegerile locale au tâlcul lor, exprimat prin judecăţi simple. Cei care aspiră la statutul de ales local se expun judecăţii publice. Cu alte cuvinte, trebuie să aibă unele calităţi, care îi particularizează. În absenţa acestora, pierdere de timp. Şi de bani.