Alina Gorghiu, şefa PNL, a declarat, ieri, în urma discuţiei cu Dacian Cioloş, că acesta este propunerea partidului, unanim validată în Biroul Politic Naţional, încă nevalidată de Consiliul Naţional, pentru funcţia de premier, în mandatul următor, după alegerile parlamentare. Dacian Cioloş nu se va înscrie în PNL, până la 11 decembrie a.c. – a lansat, după cum se ştie, o platformă-program –, dar de regulă, potrivit chestionarului de democraţie Freedom House, şeful Guvernului este ales printr-un proces democratic, corect şi echitabil. Este însă problema liberalilor de a desemna pe cine găsesc de cuviinţă şi cum găsesc de cuviinţă. Deocamdată au mutat pe tabla de şah şi se aşteaptă, acum, reacţia adversarilor politici. Abia apoi, prin măsurători sociologice, s-ar putea evalua impactul electoral al unor astfel de desemnări. Dacian Cioloş se află de aproape un an în funcţia de prim-ministru al unui guvern tehnocrat, perioadă în care a arătat în bună măsură ce poate. A dat o probă… de competenţă. De aici încep comentariile, pro şi contra. Viitorul premier trebuie să fie şi şef de partid, al unui partid validat în alegeri. Aceasta este cutuma europeană. Pe cale de consecinţă, într-o perspectivă deloc îndepărtată, în situaţia în care PNL reuşeşte să-şi impună premierul, acesta fiind deja desemnat, ar urma să o substituie şi pe… Alina Gorghiu din funcţia de preşedinte PNL. Şi încă un detaliu. Mutarea liberală, deloc lipsită de importanţă tactică, ar putea genera, nu neapărat din tabăra social-democrată, o invitaţie la o confruntare pe problematică efectiv economică, principala componentă a oricărei campanii electorale, mai ales că liberalii aderă la măsurile premierului, anunţate prin platforma-program. Funcţia de prim-ministru este una extrem de importantă. Deşi sună banal. Cu alte cuvinte, alegătorilor, decişi să participe la procesul electoral, nu le este indiferent cărui premier îi dau votul. Dezbaterile faţă în faţă între candidaţi, la funcţia de premier, au menirea de a lămuri populaţia în privinţa anvergurii reformatoare şi a competenţelor fiecărei tabere politice. Anunţarea lui Dacian Cioloş ca viitor premier – ofertă liberală – este o provocare pentru celelalte partide. De asemenea, inclusiv Dacian Cioloş nu va putea rămâne în expectativă pe timpul campaniei electorale, fiindcă ar deveni un caz atipic, de premier desemnat care nu se asociază cu politicienii, care îl susţin, prinşi în bătălia electorală, pentru a nu fi pătat de reputaţia proastă a acestora. Oricât de bună ar fi „platforma” lansată şi „îmbrăţişată” de PNL, fără multă strădanie, fără drumuri în lungul şi în latul ţării, pentru a lămuri alegătorii va fi greu. Rolul lui Dacian Cioloş a devenit, de ieri, crucial. Se aşteaptă acum discursul său de campanie. Să nu omitem că preşedintele Klaus Iohannis a sugerat că se va implica în campanie, spre a mobiliza electoratul său de acum doi ani. În sondaje conduc, deocamdată, social-democraţii, dar nu pot amâna sine die, oferta lor de candidat la funcţia prim-ministru.
