Leadership politic încrucişat …

0
47

Mă agasează ineditul campaniilor electorale din ultimii ani, din România, mai ales prin prisma instrumentelor politice utilizate de strategii de partid, totdeauna lansate în beneficiul partidelor politice pentru care lucrează şi, niciodată, în folosul statului român.

Pentru că traseismul şi tabloidizarea politicii reprezintă deja instrumente electorale consacrate în România, încă din 2008, deci învechite, Traian Băsescu, strategul politicilor Alianţei Romnânia Dreaptă (ARD – fostul PDL), a  inventat ceva nou, de impact pentru electoratul autohton, care să garanteze creşterea procentului ARD la alegerile parlamentare din decembrie.

Instrumentul politic al campaniei politice din noiembrie 2012 îşi mută aria de manifestare din România în Uniunea Europeană, vizând un transfer complet de acţiune şi discurs politic românesc în spaţiul european, în vederea validării/invalidării acestuia după pofta preşedintelui României, puternic susţinut de liderii Uniunii Europene.

Cel mai probabil, Băsescu a creat, testat şi aprobat, neoficial, noul instrument politic, la Congresul PPE, desfăşurat la Bucureşti, în 17-18 octombrie 2012, ocazie cu care a argumentat românilor, la nivel simbolic, că Europa, prin Angela Merkel, Jose Manuel Barosso, susţine şi apreciază politica de austeritate adoptată de către Traian Băsescu, respectiv PDL.

Boicotarea de către Parlamentul European a oamenilor politici ai USL, propuşi a reprezenta România, în cele mai importante instituţii şi comisii europene, reprezintă doar efectul instrumentului politic electoral déjà funcţional, însă, este dezastruos pentru România.

Interesele de partid ale PPE-ului, influenţate de disensiunile interne din România, s-au manifestat public marţi, 23.10.2012, când Parlamentul European a respins candidatura lui Leonard Orban, actualul ministru al Afacerilor Europene, în cabinetul Ponta, pentru postul de membru al Curţii Europene de Conturi, cu 294 voturi“ împotrivă“, 269 voturi “pentru“ şi 80 abţineri.

Guvernul Ponta a pierdut decisiv şi al doilea joc public de la Bruxelles, căci, după retragerea candidaturii lui Leonard Orban, prin neavizare, autorităţile române se află în imposibilitatea de a face o nouă nominalizare la UE.

Virtute politică nu există, cu atât mai puţin în prag electoral, însă politicienii români nu mai recunosc, pur şi simplu, cadrul dat de cultura politică na­ţio­nală şi, au iniţiat confruntarea într-un spaţiu politic al cărui control nu îl deţin.

Jocul devine însă, periculos pentru România, căci validarea politică, realizată intern, prin votul electoratului, şi extern, prin strategii economice europene. nu poate fi armonizată cât timp electoratul român rămâne încă o variabilă puternică în exerciţiul câştigării legitimităţii puterii, în contradicţie cu viziunea politică a PPE.

PDL-ARD ră­mâne un partid în ofen­sivă, validat de către oficialii europeni, însă ignorarea com­pletă a politicii naţionale, îl condamnă la irelevanţă.