În plină dezbatere, să nu-i spunem agitaţie, privind potenţiala sa candidatură, la alegerile parlamentare, preşedintele Klaus Iohannis s-a deplasat în SUA, la New York, la cea de a 79-a sesiune a Adunării Generale a ONU. Discuţia referitoare la utilizarea unui costisitor avion privat, marca Gulfstream G550, operat de Global Jet Luxemburg, are mai puţină relevanţă, în contextul actual, fiindcă toate deplasările sale, în cei 10 ani de mandat, s-au efectuat cu aparate private de zbor, fireşte mai sigure, recomandate în planul securităţii, dar şi mai costisitoare. Într-o zi, referirea la bilanţul său va avea şi o asemenea componentă. Astăzi, 25 septembrie (ora 19.30 la Bucureşti) preşedintele va avea o intervenţie, în cadrul dezbaterilor generale. Plecarea în SUA a lui Klaus Iohannis survine într-un moment oarecum delicat, generat de depunerea la Senat a unui controversat proiect de lege, menit să-i permită să candideze pe listele de partid, la alegerile parlamentare de la 1 decembrie a.c.. Pentru adoptarea iniţiativei respective (retrasă de liberali de pe ordinea de zi de la Senat), în distonanţă cu prevederile Constituţiei, susţin argumentat specialiştii în materie, era nevoie şi de votul social-democraţilor şi Marcel Ciolacu a declarat luni că „nu se poate da o lege pentru un singur om”. Liberalii au solicitat un punct de vedere de la BEC, după ce Consiliul Legislativ, condus de Florin Iordache, a transmis o interpretare, potrivit căreia Klaus Iohannis putea candida, fără nici o modificare de lege. Toate variantele de lucru au fost, în zilele din urmă, întoarse pe toate feţele. Demisia eventuală, înaintea încheierii mandatului, i-ar fi de asemenea totalmente defavorabilă, a opinat fostul ministru al Justiţiei şi judecător la CCR, Tudorel Toader, care şi-a argumentat astfel precizarea: „Legea interzice (preşedintelui) să poată candida independent pe lista unui partid politic. Preşedintele nu poate să strângă semnături şi să candideze independent, în timp ce se află în mandat, întrucât Constituţia interzice orice activitate eminamente politică(…). Nu poate fi adoptată o lege individuală. Comisia de la Veneţia susţine imperativ că legea nu se modifică în timpul competiţiei şi ar avea şi caracter retroactiv. Suntem în domeniul dreptului civil şi nu se poate”. Varianta demisiei ar presupune încetarea mandatului, cu o lună două mai devreme, dar într-o asemenea ipoteză s-ar pierde beneficiile cuvenite la sfârşitul de mandat prezidenţial (vilă, staff, SPP, etc.). Dezbaterea continuă fireşte, dar cum social-democraţii lui Marcel Ciolacu şi-au exprimat punctul de vedere, invocând faptul că „amendamentul Iohannis” nu este o prioritate legislativă –asta ca un eufemism- discuţia pare fără viitor. Deputatul liberal Alexandru Muraru, preşedintele PNL Iaşi, a spus că ideea unei posibile candidaturi a preşedintelui aparţine membrilor partidului, şi acesta n-a cerut partidului să modifice vreun act normativ pentru a-şi putea realiza opţiunea. Klaus Iohannis percepe lumea altfel decât noi, ceilalţi. Tot ce nouă ni se pare excesiv, lui i se pare normal. Numai că… ne-am trezit cam târziu. Iohannis este unucul preşedinte de ţară europeană, fără o conferinţă de presă “pe bune” timp de 10 ani. Că discuţia a luat o tentă radicală, când de fapt era vorba de un amendament, se vede şi rămâne de urmărit care sunt variantele de lucru acum ale PNL. Cât de avantajat ar fi partidul liberal, în apropiatele alegeri parlamentare, de poziţionarea –discutând prin absurd- lui Klaus Iohannis pe o listă de candidaţi, pentru Senat, este, în absenţa unor sondaje credibile, discutabil, dar nici nu poate întoarce spatele… unui binefăcător. Deşi în politică ingratitudinea are cote maxime.
