„Cum arată astăzi școala va arăta mâine țara” : Spiru Haret , întemeietorul învățământului românesc modern
Mai sunt mai puţin de două săptămâni până la începerea noului an şcolar care va avea o durată de 36 de săptămâni şi va fi primul organizat cu perioade de învăţare mai scurte şi vacanţe mai dese. Ordinul de ministru care reglementează structura şi calendarul noului an şcolar prevede că acesta va începe la 5 septembrie şi va fi organizat pe 5 module de învăţare şi tot atâtea vacanţe. O altă premieră este „Săptămâna verde”, care, alături de „Şcoala altfel”, se desfăşoară în perioada 27 februarie – 16 iunie 2023, în intervale de câte 5 zile consecutive lucrătoare, la decizia unităţilor de învăţământ. Totodată, elevii din toate clasele şi copiii de grădiniţă vor avea vacanţă în perioada 22-30 octombrie, spre deosebire de anul anterior când intrau într-o vacanţă de o săptămână, în toamnă, doar copiii de grădiniţă şi elevii de clasele primare. O altă vacanţă nou apărută este cea din luna februarie, care va putea fi poziţionată în a doua, în a treia sau în a patra săptămână din a doua lună a anului, în funcţie de decizia inspectoratului şcolar. Odată cu începerea noului an şcolar va intra în funcţiune şi noul Regulament-cadru al şcolilor – ROFUIP. Astfel, elevii nu vor mai putea fi exmatriculaţi, profesorii vor încheia o singură medie pe an la o disciplină, iar părinţilor le este interzis să mai adune bani pentru cadouri destinate cadrelor didactice. Potrivit aceluiaşi document, pe parcursul anului şcolar elevii vor beneficia de un plan individualizat de învăţare întocmit de profesori, rezultat în urma evaluărilor susţinute. Tezele nu vor mai fi obligatorii, dar vor putea fi susţinute dacă profesorii consideră necesar, numărul de note urmând a fi puse elevilor, în funcţie de numărul de ore alocat pe fiecare disciplină în parte, dar nu mai puţin de trei. Am continuat și săptămâna aceasta să vedem cum arată școala în mediul rural și cum își așteaptă dascălii elevii. Majoritatea școlilor din județul Dolj sunt în toiul pregătirilor : se repară, se schimbă, se zugrăvește, se amenajează, se reconsolidează, se înlocuiește mobilierul. Mulți se întreabă zilele acestea, ce este o școală bună ? Cum trebuie să arate ea ? La ce nevoi trebuie să răspundă ?
Școala de la Breasta : frumoasă pe dinafară, tristă pe interior
Cum ar trebui să fie școala? De la întrebarea asta ar trebui să plecăm când dorim să vorbim despre sistemul de educație. Toți visăm la școala aceea unde elevii și profesorii sunt fericiți. Dar ce ne face fericiți pe unii și pe ceilalți? Eu cred că fericirea este atunci când mergi la școală fără teamă, fără frustrări, fără angoasă și golul din stomac la gândul că orele la unele clase vor fi iar un dezastru deși tu te-ai pregătit temeinic ca să iasă bine.
“Şcoala are rostul să te ridice undeva de unde să-ţi fie ruşine să mai cobori”: Paul Louis Lampert
Am plecat marți, într-o zi de 23 august, în căutarea școlii perfecte, a școlii unde elevii și profesorii ar trebui să fie fericiți împreună. Ne-am îndreptat către o comună din Zona Metropolitană, la o aruncătură de băț de Craiova. O comună formată din șapte sate cu tot cu structura centrală – Breasta – unde trăiesc peste 4000 de cetățeni. Cele șase sate sunt cam uitate de lume, uitate în adevăratul sens al cuvântului pentru că lumea e plecată la muncă în străinătate. Breasta, localitatea centrală, unde trăiesc vreo 2700 de locuitori, nu arată rău, e curată, e verde și cetățenii au cam tot ce le trebuie, apă curentă, canalizare, și majoritatea ulițelor sunt fie pietruite, fie asfaltate. Desigur, e loc și de mai bine. Dincolo de Breasta, povestea se cam încurcă….
Satul Cotu, atestat ca așezare acum vreo jumătate de secol, are doar în jur de 200 de locuitori, majoritatea de etnie romă. O parte din case sunt risipite și abandonate, ulițele sunt cam pusti. Doar la cârciuma satului era ceva mai mare agitație. În Făget mai trăiesc doar vreo 40 de suflete., de asta îți e cam greu să-i mai spui sat, fiind mai mult un cătun. Deși peisajul e unul de vis, oamenii din Făget au luat calea străinătății și în urma lor au mai rămas bătrânii și casele goale cu lacătul pe porți. În Valea Lungului e ceva mai bine, mă refer ca număr de cetățeni. Aici trăiesc peste 700 de persoane și copiii de aici dispun de o școală și o grădiniță. Clădirea școlii a aparținut pe vremuri porcarului moșierului Argetoianu din Breasta. Crovna, Obedin și Roșieni sunt ultimele trei sate aflate pe raza comunei Breasta, dar toate trei par mai mult mahalale decât sate. Crovna, cu 156 de localnici, a avut ghinionul de a răsari pe muchia unui deal argilos, unde ploile fac ravage; în Roșieni mai trăiesc vreo 194 de locuitori , iar prin Obedin de vreo două ori mai mult.
“Legea tăcerii”
Dar nu despre comuna Breasta am vrea să discutăm, ci despre cum arată școala la Breasta. Dacă despre școală ți se vorbește cu dragoste, cu pasiune, cu căldură, cu înțelepciune, atunci, școala începe să ți se lipească de suflet. Dacă nimeni nu vrea să-ți vorbească despre școală, dacă toată lumea fuge care, încotro, atunci cotloanele școlii îți par întunecoase, școala tinde să pară neprietenoasă, tristă și întunecată, cu mai multe umbre și mai puține lumini.
Școala Gimnazială de la Breasta nu arată rău pe dinafară. Este o școală mare, renovată, cu tocărie nouă, dotată cu un teren de sport sintetic bine întreținut, în fața școlii. Iarba era proaspăt tăiată, dar lăsată acolo, curtea era nemăturată, însă mai sunt vreo 10 zile până la începerea școlii, așa că timp ar mai fi. Dacă exteriorul părea mai prietenos, în interior, din păcate, totul era trist. În Școala de la Breasta s-a instituit “Legea tăcerii”. Într-o zi de 23 august, la 33 de ani de la Revoluție, te-ai fi așteptat ca lumea să fie mai deschisă, profesorii mai receptivi, mai transparenți. Din păcate, comunismul și-a lăsat urme adânci asupra multora dintre cei care predau astăzi, în școala românească.
În Cancelarie, trei doamne profesoare vorbeau despre începerea anului școlar. Dar nu vor să vorbească și cu presa. Nu au voie. Școala, la Breasta, pare a fi un subiect închis. Am fi dorit să vorbim liber, deschis, despre noile legi ale educației, mult trâmbițatele legi, despre ce materii predau la școală doamnele profesoare și cum au depășit momentul pandemiei elevii și profesorii, deopotrivă. Să vorbim despre prima zi de școală, despre numărul de elevi, care este redus de la an la an.
“Nu putem să vorbim noi cu dumneavoastră despre așa ceva. Doar doamna secretară vă poate da aceste informații…”, mi-au spus doamnele profesoare, ușor încurcate de prezența mea.
Nici secretara nu poate să vorbească…
O găsim pe doamna secretară ascunsă într-un birou, traseul e destul de întortocheat, nu m-aș fi descurcat fără ajutorul uneia dintre doamnele profesoare. Și supriză, nici secretara școlii nu poate să vorbească despre școală, despre numărul de elevi și despre noul an școlar. Nu o poate face decât domnul director, Olivian Vașcu, plecat în concediu.
“Nu pot să vă spun câți copii învață la această școală. Nu sunt publice aceste date. Nu vă pot da nici numărul de telefon al domnului director. Oricum, nu o să vă răspundă. Este plecat în concediu, în străinătate, nu se întoarce prea curând. Școala are site, dar acum e nefuncțional, va fi funcțional pe 31 august, seara. Cel mai bine ar fi să veniți să vă vorbiți cu domnul director, dar nu știm nici când se întoarce din concediu…” : secretara Școlii Gimnaziale Breasta.
Părăsim școala, cu un gust amar, dar nu înainte să vedem Biblioteca. O clădire separată este destinată Bibliotecii și sediului unui ONG. Așa cum ne așteptam, Biblioteca era închisă, avea gratii și lacăt la ușă. În curtea Bibliotecii era iarbă până la gât. Am vrut să aruncăm un ochi pe geam, să vedem cum sunt așezate cărțile pe rafturi, dar nu era cu putință, pentru că și Biblioteca, asemenea Școlii, este top secret, nu trebuie să se știe nimic despre cărți și cititori. Desigur, că ne fuge gândul la elevi. Cum se pregătesc elevii pentru viață ?!. Cine îi pregătește pe acești elevi și ce așteptări are societatea de la aceste generații ?!. Fericirea nu este unidirecțională. Este de fapt rezultatul strădaniei tuturor celor implicați. Părinții trebuie să-și asume în totalitate rolul de educatori de primă mână. Sunt urmați apoi de profesori care au obligația de a-i învăța pe copii carte.
Curtea Școlii Gimnaziale din Predești sau locul unde s-a turnat filmul ”Păsările”
Lăsăm școala de la Breasta în urmă și ne vedem de drumul nostru către o altă școală, în altă localitate. Comuna Predești este aşezată pe Valea Mereţelului şi Raznicului, pe pământurile unui mare căpitan din oastea lui Mihai Viteazul, boierul Preda Buzescu. Este comuna în care pământul pare a fi bogăţia cea mai de seamă a oamenilor. Unii și-au lăsat meseria de la oraş şi s-au întors să lucreze pământul părinţilor. Dar sunt și foarte mulți care și-au luat copiii și au plecat la muncă în străinătate, la Predești rămânând doar casa pustie și pământul dat în arendă. Comuna este compusă din trei localităţi Predeşti, Predeştii Mici şi Bucicani. Are în jur de 2000 de locuitori, care se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor. Biserica din localitate poartă hramul Adormirea Maicii Domnului, şi este monument istoric, fiind ridicată în perioada anilor 1890 – 1892.
În general, comunitatea din Predești nu este avută, oameni sunt muncitori, dar destul de săraci, distanța mică de Craiova, face ca tineretul să migreze către oraș, și acesta este motivul pentru care nici copii la școală nu mai sunt ca în alți ani. Am încercat să aflăm cine este directorul școlii. Din păcate, nimeni din cei intervievați nu știau cum se numește doamna directoare. Nici despre istoria școlii nu aveau prea mare habar. Școala are un site functional, dar care are nu are datele actualizate la zi. Ultimele informații postate pe site sunt de prin 2015. Din documentarea noastră aflăm că managerul școlii este doamna Diana Martie.
La ora 11.00, școala era închisă, așa că nu am putut să vedem dacă se fac pregătiri pentru începerea anului școlar, dar aflăm de la localnici că s-a făcut curățenie… Școala de la Predești a devenit cunoscută în vara aceasta prin reluarea examenului de la Evaluarea Națională, când s-a constat că elevilor de clasa a VIII-a li s-au dat alte subiecte. Nu a fost ziar sau post TV să nu scrie despre acest eveniment.
Ceea ce știm este că Școala de la Predești funcţionează din anul 1887 când a fost construit localul din bârne de lemn, mai târziu a fost construit un alt local cu două săli de clasă, iar abia în 1956 a fost construit actualul local de şcoală care cuprinde 6 săli de clasă, o cancelarie şi un cabinet pentru director şi secretariat. După anul 1990 s-a înfiinţat Şcoala Complementară de Ucenici, profil croitorie-tapiţerie, pe lângă ciclul gimnazial, fiind singura de acest gen din zonă, dar s-a desfiinţat în anul 2000, datorită lipsei efectivelor de elevi.
Așadar, la Predești, ființează o singură școală, Școala Gimnazială Predești, dar care abia se vede din strada principală, pentru că în față este deschis un șantier. Cei din Predești vor avea un cămin cultural nou și modern, dar nu prea curând. O imagine dezolantă pentru un nou început. Ne referim la începutul de an școlar. Dincolo de școală este grădinița care pare mult mai îngrijită decât școala. Are un loc de joacă în stare perfectă de funcționare, iar clădirea era renovată.
Ne strecurăm pe poarta școlii, dar cu mare băgare de seamă pentru că lângă corpul principal se află o clădire mâncată de păsări, la propriu. Nu, nu este nicio glumă. La prima vedere ai impresia că la Predești s-a turnat “Păsările”, film a cărui realizare a necesitat trei ani de muncă fiind nominalizat și la Premiile Oscar pentru efecte speciale vizuale. Filmul a fost regizat de mare Hitchcock, iar scenariul scris pe baza romanului semnat de Daphne Du Maurier. Accentul a fost pus în acest film pe horror-ul iscat de atacurile demente şi sinucigaşe ale păsărilor asupra oamenilor. Din păcate, această impresie ne-a lăsat curtea școlii de la Predești, curte în care se joacă elevii în timpul recreațiilor. Și tot aici au loc festivități și serbări, la începutul și afârșitul anului școlar.
Școala din Vârtop, un exemplu de bună practică
Profesorul Cristi Bălă este managerul Școlii Gimnaziale din Vârtop, un profesor inimos și extrem de ambițios, care predă de peste 20 de ani franceza și engleza. Are ca pasiune fotografiatul. Nu o face oricum, este un fotograf profesionist, de înaltă ținută. Mărturie stau fotografiile cu care sunt tapetați pereți din cabinetul de franceză, o călătorie virtuală în Paris. Ce nu au putut să facă mulți manageri la oraș, a făcut profesorul Bălă, la țară, la Vârtop. Ieri am vizitat școala și am stat de vorbă cu directorul acestei unități de învățământ despre ultimele pregătiri dinaintea festivității de început de an școlar. Cristian Bălă este profesor cum se zice din tată-n fiu, am putea spune și director, pentru că școala a fost administrată pe vremuri de tatăl său, care a fost și primarul comunei Vârtop.
Cristi Bălă este director cu concurs din toamna anului trecut. Școala Gimnazială Vârtop are o singură structură unde studiază 192 de elevi. În aceeași curte cu școala ființează și grădinița cu 32 de preșcolari. Directorul școlii este extrem de preocupat de numărul din ce în ce mai redus al elevilor. Pe biroul său se aflau mai multe cereri de transfer. Partea bună este că se mai și vine în Vârtop. O familie care a muncit în Italia s-a întors acasă și acum dorește să-și înscrie copilul la școală. Dar cu o floare nu se face primăvară.
“Avem o mare problemă. Chiar acum mă uitam pe cifre și am văzut că pentru Grupa Mare avem 8 preșcolari, ceea ce însemană că anul viitor am putea să nu formăm clasa a I-a, pentru că nu avem numărul minim admis de lege. Sperăm ca până la anul să mai vină și alți elevi”, ne-a explicat directorul Cristian Bălă, de la Școala Gimnazială Vârtop.
Din cei 16 elevi de clasa a VIII-a, anul acesta, s-au înscris la Evaluarea Națională un număr de 10, din care o parte au ales să urmeze liceul și alții o scoală profesională. Șase elevi de clasa VIII-a au abandonat școala.
“Cred că depinde și de școală, și de profesori, dar mai depinde și de părinți și mai ales de elevi. Avem și foarte multe exemple care confirmă ipoteza că și la țară se învață carte. De la Școala din Vârtop, anul acesta au luat la Liceul Economic, la Industrie Alimentară, la Traian Vuia, dar și la Liceul Auto, pentru că au vrut neapărat să facă și o meserie. Dar în școala noastră avem o învățătoare care a fost eleva mea și acum s-a întors acasă și este învățătoare. A luat nota 10 la Examenul de Titularizare. Cadrele didactice de aici sunt foarte bine pregătire, 11 din cele 20 sunt titulare, cele mai multe fac naveta din Craiova, profesorul de matematică este fiu al satului. Cine vrea să învețe…învață. Și eu sunt tot de aici. Aici m-am născut, aici am învățat, apoi am plecat la oraș unde am făcut liceul și facultatea și de 20 de ani predau la Vârtop” : prof. Cristian Bălă.
Directorul școlii spune că mai mult de jumătate din numărul elevilor sunt de etnie rromă, dar nu lipsesc de la școală. Desigur, sunt și stimulați pentru că majoritatea programelor de care ei beneficiază îi condiționează de prezență. La un număr de absențe ei își pierd drepturile bănești.
“O parte din elevi primesc pe lângă alocația de la stat și o alocație complementară. De când sunt eu director, elevii merituoși iau și burse. De ani buni nu se mai dădeau pentru că foștii directori nu doreau să aibă bătaie de cap și returnau banii. Aceste stimulete educative îi fac pe elevi mult mai interesați de școală, mai implicați în actul educațional” : managerul Școlii din Vârtop.
Toate clasele sunt dotate cu table inteligente
Cristian Bălă este un director cu notorietate în comunitate. Lumea îl îndrăgește efectiv pentru că s-a implicat foarte mult în schimbarea imaginii dintr-o școală de țară într-una Smart și nu e puțin lucru. După 30 de ani, directorul școlii din Vârtop a reluat colaborarea cu un ONG din Belgia și a primit un fond de 16.500 de euro, bani cu care a dotat toate clasele cu table inteligente, laptop-uri pentru profesori, a băgat internetul și a reușit să aducă școala în Mileniul III, adică, în mileniul tehnologiei.
Elevii din Vârtop sunt implicați și în concursuri și competiții școlare. Astfel, s-a înființat echipa de fotbal al școlii, iar printr-o sponsorizare făcută de un om de afaceri local, elevii au primit echipament sportiv de foarte bună calitate și au putut astfel participa la competiții sportive. Și asta nu e tot. Alături de ARPF și Lectoratul Francez din cadrul Universități Craiova, Școala din Vârtop s-a ocupat de organizarea unui concurs de limbă și civilizație franceză. Totodată, școala prin elevii săi a avut și calitatea de participant, obținând un Premiu III și o Mențiune.
“Am încercat să spunem prezent la mai toate acțiunile, inclusiv la apelul de solidaritate cu poporul greu încercat din Ucraina. Am strâns bani și alimente și am contribuit și noi la acest moment. Chiar eu am dus alimentele și banii cu mașina. Acum am primit aprobare pentru un proiect de anvergură. Ne vom ocupa de copiii în prag de abandon școlar. Este un program de tip afterschool. Copiii fără posibilități vor putea să servească o masă caldă, își vor face temele aici, vor fi implicați în diverse activități, astfel îi încurajăm să continuie școala și pregătirea” : prof. Cristian Bălă, directorul Școlii Gimnaziale Vârtop.
Directorul Școlii din Vârtop a fost foarte implicat în timpul pandemiei. El s-a mobilizat rapid și și-a susținut și colegii. A făcut apel pe pagina de Facebook a Școlii la prieteni și cunoștiințe și a reușit să-și doteze elevii cu telefoane sau tablete pentru ca aceștia să nu se afle în imposibiltatea de a nu se putea conecta la lecțiile online. A fost un exemplu și pentru alți manageri.
