Invazia derizoriului

Alina Mungiu Pipidi, veche activistă a societăţii civile din România, cu notabilă carieră academică, în prezent profestor de studii de democraţie, la Hertie School of Governance din Berlin, unde conduce ERCAS –centru de cercetare dedicat bunei guvernări- invitată să conferenţieze la Harvard, Oxford, Stanford, cu numeroase cărţi publicate, opinează pe site-ul „România curată” că „referendumul lui Klaus Iohannis a fost degeaba (…) nu am fost singura care să avertizeze că referendumul preşedintelui era neconstituţional”. Politologul demonstrează, într-un articol de opinie, „stângăcia neprofesionistă a întrebărilor”, precar concepute „împotriva principiilor de drept şi, în final, contra Constituţiei”. Alina Mungiu Pipidi mai reiterează, ceea ce au afirmat şi alţii, că „utilitatea referendumului a fost doar să mobilizeze oamenii, fără nici o înţelegere a statului de drept, contra PSD, chiar sub pretextul statului de drept”. Doamna Alina Mungiu Pipidi spune destule lucruri neliniştitoare, când menţionează „crearea unei partide criptofasciste, care e pe fond contra ordinii constituţionale”, dar orice dezvăluire năucitoare se dizolvă în derizoriu. Despre neconstituţionalitatea întrebărilor, de la referendum, s-a vorbit înaintea organizării acestuia, şi ziarista de investigaţie Sorina Matei, pe pagina sa de Facebook, la 4 aprilie a.c., sub titlul „Un referendum inutil şi degeaba” demonstra cu elocinţă că: 1 „interzicerea” pe amnistie şi graţiere se loveşte de dreptul suveran al Parlamentului de legiferare, prevăzut în acest caz de art. 73 al. 3 lit. i din Constituţie şi, 2: „interzicerea” pe OUG se loveşte nu numai de art. 108 din Constituţie, dar mai ales de art. 115 al. 6 din Constituţie, care prevede expres ce nu poţi adopta prin ordonanţă”. Şi dacă nu a interzis Constituţia, nu poţi interzice fără modificarea Constituţiei. Demonstraţia cunoscutei jurnaliste, de regulă bine documentată, este rotundă şi absolut corectă. Adică s-a ştiut din start că tot apajul este o exagerare, o inflaţie de fleacuri. Acum, după decizia CCR din care aflăm că referendumul pe justiţie a contravenit Constituţiei şi a încălcat drepturile omului, nu ne explicăm nici patosul de la referendum, nici destinderea amuzantă ulterioară. Klaus Iohannis, nici măcar nu a lăsat poporul să aleagă, cum credea de cuvinţă, şi l-a îndemnat răspicat: „cine nu e cu mine e impotriva mea”. Şi ce e cu asta? Avem un geniu al derizoriului? Nimic nu e suficient de dramatic pentru a scăpa de bagatelizare. Între altele, referendumul a costat nişte bani. Şi nu e deloc în regulă când derizoriul devine esenţial, şi esenţialul devine derizoriu. Marţi la Palatul Cotroceni, preşedintele Klaus Iohannis ne-a spus că decizia CCR privind amnistia şi graţierea,nu înseamnă că această măsură nu poate fi luată prin lege, pentru acest lucru fiind însă nevoie de voinţă politică. Probabil cu un alai de lăutari alături. Alina Mungiu Pipidi îşi intitulează articolol, la care am făcut referire, „Constituţia e valabilă şi pentru popor. În statele de drept”.