Conform rezultatelor preliminare, înainte de soluţionarea contestaţiilor, la Evaluarea Naţională , în Dolj au fost obţinute 17 medii generale maxime, 16 fiind luate de elevi de la unităţi de învăţământ din Craiova, ceea ce nu constituie o surpriză. Însă una plăcută a venit de la un copil de la Şcoala Gimnazială din Amărăştii de Jos, ceea ce dovedeşte că acolo unde se vrea se poate învăţa carte, meritul fiind deopotrivă al copilului, familiei şi cadrelor didactice implicate.
Absolventul de clasa a VIII-a din Amărăştii de Jos se numeşte Sebastian Chiriţă şi e un copil ca toţi ceilalţi, care ştie să îmbine învăţătura cu joac aferentă vârstei sale. Pentru el, întreruperea cursurilor, din cauza pandemiei, a avut şi avantaje şi dezavantaje, cum chiar el ne-a spus: “Să ştiţi că nu m-am pregătit excesiv pentru examen. A fost mai dificil , deoarece nu i-am avut în faţă pe profesori, dar, în acelaşi timp, nemaifiind nevoiţi să învăţăm la celelalte materii, ne-am concentrat mai mult pe disciplinele de examen – româna, respectiv matematica. Eu am lucrat foarte mult pe testele de antrenament şi nu am avut foarte multe dificultăţi “.
“Nu am făcut pregătire în exces”
Un elev de 10, cu media generală din gimnaziu de 9,99, ar da impresia că stă toată ziua în casă , între cărţi şi în faţa calculatorului. Dar Sebastian nu este aşa. “În fiecare zi, am învăţat câte patru – cinci ore, iar week-end-urile erau libere. V-am mai spus, nu am făcut o pregătire în exces”. Adolescentul îşi doreşte să urmeze cursurile secţiei de Matematică – Informatică la Colegiul Naţional “Fraţii Buzeşti”, iar de acolo la Facultatea de Automatică, “dar mai e până acolo. Este visul meu să ajung informatician”. Întrebat dacă s-a inspirat din cariera părinţilor, Sebastian ne-a explicat: “Tata este antreprenor în construcţii, iar mama a fost profesoară de franceză , iar acum este învăţătoare. Poate de la un unchi să mă fi inspirat, deoarece el a terminat facultatea de economie şi este foarte priceput şi m-a ajutat foarte mult. De asemenea, i-am avut lângă mine şi pe profesori , părinţi şi fratele meu mai mic”. Performanţa obţinută de Sebastian a atras aprecieri din partea multora , prietenii felicitându-l, dar “am văzut şi câţiva care nu prea s-au bucurat, dar…”. Copilul de excepţie din Amărăştii de Jos, modest şi calculat, are deja notorietate la nivelul unei comune cu oameni harnici. El se exprimă cu concizie, îngrijit şi sugerează un adevăr ştiut: cine vrea să înveţe carte … învaţă.
