Site-ul „Le Figaro” a relatat marţi despre vizita preşedintelui francez Emmanuel Macron, însoţit de ministrul de resort, Julien Denormandie, la o fermă agricolă familială cu profil diversificat, din Cote d’Or, pentru a dezbate problemele lumii agrare, în absenţa tradiţionalului Salon pentru Agricultură, anulat în acest an din cauza crizei sanitare. Anul trecut preşedintele francez petrecuse 12 ore în cel mai mare Salon Agricol al Franţei, pentru a dialoga cu diverşi actori din filierele agricole şi alimentare. Ce înseamnă Franţa, la nivelul UE în domeniul agricol, nu mai este cazul să dezvoltăm, fiindcă deţine primul loc şi în privinţa producţiilor de cereale (32 milioane tone grâu în 2020, în scădere cu 9 milioane tone faţă de anul precedent) şi excelează în domeniul agro-alimentar, ceea ce o avantajează în balanţa comercială. În privinţa subvenţiilor de la UE, agricultorii francezi sunt privilegiaţi şi pentru nimic în lume nu ar accepta să li se „ajusteze” ceea ce au obţinut. Emmanuel Macron s-a referit în dialogul purtat la eforturile ce trebuie făcute pentru tranziţia ecologică, apropiata negociere comercială anuală, care determină preţurile produselor vândute în supermarketuri, reforma PAC, şi la alte probleme de actualitate cu care se confruntă agricultori francezi, organizaţi în puternice şi vocale sindicate, precum FNSEA. Despre politicile franceze în materie agricolă şi agro-alimentară se pot spune multe. Altceva ne stârneşte nedumerirea şi iată de ce: Dacian Cioloş, fost ministru al Agriculturii în guvernul Tăriceanu, fost comisar european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, fost prim-ministru, actualmente lider al grupului RENEW Europe –înţelegem- doctorand în Economie agrară la Institutul naţional de cercetări agronomice din cadrul Şcolii naţionale superioare din Montpellier, n-a acroşat o dată discuţii despre necazurile fermierilor români, problemele acestora, strategia agriculturii româneşti. Un punct de vedere merita enunţat. Dacian Cioloş are păreri, mai mult sau mai puţin avizate, în orice chestiune politică adusă în discuţie, mai puţin într-un teritoriu unde ar putea fi bănuit de o minimă competenţă. În fine, în nici o împrejurare Dacian Cioloş n-a adus în discuţie modelul francez privind de pildă lanţul de supermarketuri aprovizionate –se subînţelege- precumpănitor cu produse şi preparate autohtone, ceea ce încercase şi „mult hulitul” Liviu Dragnea să facă în ţară (să ne reamintim Casa de Comerţ Agroalimentar Unirea) cu care n-a fost de acord banalul actual ministru de resort, Adrian Oros, pe motivul „că nu este serios şi nu are impact economic şi social”. E drept, Adrian Oros nu poate enunţa nici din întâmplare vreo idee proprie de luat în seamă. Evident că în sprijinul său a sărit Ludovic Orban, pe atunci prim-ministru, care a considerat că nu este de datoria statului să facă „aprozare” cu produse agro-alimentare autohtone. Corectă… afirmaţie: numai că într-o asemenea logică nu trebuie deloc să ne mire ceea ce arată balanţa comercială, fiindcă importăm nu doar o diversitate de preparate lactate şi din carne, dar şi legume banale, ceea ce este de-a dreptul jenant. Suntem o piaţă de desfacere ideală, în pofida potenţialului de care dispunem, şi asta trebuie să rămânem. Pe cale de consecinţă, Ludovic Orban avea… dreptate. Cum nici actualul premier, Florin Cîţu, nu se arată prea interesat de problematica agrară, fermierilor români nu le rămâne altceva de făcut decât să-l regrete pe Petre Daea, sau să îşi vadă de treabă. Imaginea lui Emmanuel Macron discutând cu fermierii francezi, mereu nemulţumiţi, este o treabă a presei franceze.
