Despre Australia…

1
139

Australia este singura ţară care se bucură de un continent numai pentru sine. Denumirea provine de la latinescul Australis, care înseamnă “Cel din Sud”.  Prima atestare documentară a continentului a fost făcută în 1606, de navigatorii olandezi. Ca suprafaţă în clasamentul mondial, Australia ocupă locul şase. Pe lângă teritoriul continental, Australia cuprinde mai multe insule dintre care cea mai mare este insula stat Tasmania. Australia este o federaţie şi o monarhie constituţională parlamentară. Panorame desprinse parcă din cărţi poştale te întâmpină la tot pasul: Opera din Sydney, una dintre cele mai spectaculoase clădiri din lume, Podul Harbour sau Portul Cook.  Despre toate aceste frumuseţi, despre modul în care trăiesc şi gândesc australienii, ne-a povestit prof. univ. dr. Ion Turculeanu, întors recent din Australia. Încântat peste măsură de sălbăticia peisajelor, cultura aparte şi plajele interminabile, cu nisipuri de aur, profesorul Turculeanu cataloghează Australia ca fiind paradisul de la Capătul Lumii.

Renumită în întreaga lume pentru minunaţiile sale naturale, spaţiile largi şi aerisite, plajele, deşerturile, tufişurile de eucalipt şi periferiile izolate numite Outbacks, Australia este totuşi una dintre ţările cu cel mai înalt grad de urbanizare. Ţara este bine cunoscută şi pentru atracţiile din marile oraşe precum Sydney, Melbourne, Brisbane şi Perth. Care a fost prima reacţie a dumneavoastră când aţi călcat pe pământ australian ?!

Când am ajuns acolo, primul impuls a fost acela că mă găsesc într-o ţară nouă…de la intrarea în Australia, mi-am dat seama că este ceva cu totul diferit de Europa. În primul rând când ai păşit acolo eşti verificat în amănunt, dar totul într-o stricteţe şi o riguoare. Totodată, totul se desfăşoară în norme de civilizaţie, fără vreun abuz. Nu a văzut nicio reacţie nici din partea celor care erau verificaţi la intrarea în Australia. Această legalitate şi riguoare urma să o  observ şi în următoarele zile pe care mi le-am petrecut acolo. M-a atenţionat de fapt cel care m-a invitat că aplicarea legii în Australia se face ca la carte.

Nu aţi fost într-o deplasare pe linie profesională, ci într-o vacanţă, alături de familie….

Aşa este, nu pe linie de muncă, ci la invitaţia unei rude, a domnului Cornel Turculeanu şi a soţiei sale, doamna Geni, stabiliţi acolo de mulţi ani, de vreo 16. Ei ne-au garantat o vacanţă deosebită şi aşa a fost, pentru că s-au preocupat să nu stăm doar în oraşul unde locuiesc şi muncesc, la Melbourne, ci să vedem toată Australia, pentru a ne face o imagine corectă de cum se trăieşte şi se gândeşte în această ţară.

Ce diferenţe între ei şi noi, în ceea ce priveşte stilul de viaţă, aţi remarcat la o primă vedere…?

Au un stil de viaţă mult mai direct, mai simplist, plecând chiar de la formele lor de politeţe, extrem de amicale. Stilul direct m-a frapat. Mobilitatea acestui continent, ar fi al doilea aspect pe care l-am notat. Mobilitate atât materială, cât şi spirituală. Toată lumea se deplasează foarte mult, distanţele fiind foarte mari, chiar în cadrul aceluiaşi oraş. Nu sunt blocuri de locuit la Melbourne, sunt numai în city unde sunt multinaţionalele. În rest, sunt suburbii, între care distanţele sunt cam de la Craiova la Tg Jiu sau la Piteşti. Tot pe linia asta a mobilităţii, am constatat  că în Australia eşti mai apreciat dacă schimbi des locul de muncă, total diferit de modul în care se gândeşte la noi, unde eşti apreciat dacă stai la un loc de muncă 30 de ani. Ei gândesc că dacă nu schimbi jobul şi stai acolo, într-un singur loc, te plafonezi, nu mai faci performanţă. Dacă pleci, înseamnă că ai oferte, că ai progresat şi ai fost promovat. Interesant este faptul că în Australia sunt trei fusuri orare, acesta fiind motivul pentru care nepotul meu, Ştefănuţ, care lucra la o multinaţională se ducea la muncă la ora 12.00, la prânz, pentru că  se comunică cu firme din vestul continentului, unde este o altă oră.

 Să trecem la lucrurile care ne dor pe noi, şomajul… cum stau australienii…..?!

O ţară cu un şomaj stabil, de 5%, în care numai cine nu vrea nu munceşte. Bunăstarea este un alt lucru care m-a suprins. Cu preţuri mici la benzină –  3 lei şi 20 de bani şi m-am gândit imediat la noi. O mobilitate a pieţei…, mă refer la vânzare-cumpărare, nu am mai întâlnit aşa ceva, nicăieri în Europa. A doua zi de Crăciun, este o zi care se numeşte „Boxing Day”, este o zi în care încep reducerile, pentru că suntem în plină vară şi trebuie să scăpăm de aceste produse, dar în acelaşi timp, poţi să schimbi cadourile pe care le-ai primit de Crăciun, dacă nu îţi sunt folositoare sau le-ai mai primit. Mi s-a părut ceva inedit….

Crăciunul nostru v-a prins în Australia, cumpăna dintre ani de asemenea…cum vi s-au părut acolo, aceste sărbători ?!

A fost o surpriză pentru mine, vă mărturisesc că a fost ceva straniu, să petrec Crăciunul fără zăpadă. Mi-a fost dor în ziua de Crăciun de frigul de acasă. Australienii nu trăiesc Crăciunul la intensitatea noastră spirituală, este mai degrabă o zi comercială. Cei care au două trei generaţii acolo, fac în familie, cel mai trist este pentru emigranţii de primă generaţie. Cornel, vărul meu, îmi spunea că este pentru prima oară în 16 ani, când stă cu o familie la masă de Crăciun, pentru că este foarte greu să te vizitezi, distanţele sunt foarte mari. În noaptea de Revelion a trebuit să mergem două ore pe autostradă ca să ajungem în alt colţ al Melbourne-ului, la o altă familie de români. Ne-a fost oferită surpriza de a nu face Crăciunul acasă, ci undeva într-un parc cu rulote, căsuţe pe piloni, cu tot ceea ce este necesar, ce pot fi închiriate. Era plin acel părculeţ. Dar nu am văzut ghirlande luminoase, nu părea a fi Crăciunul. Iar la Revelion e şi mai simplu. Majoritatea cetăţenilor din Melbourne vin în centru să vadă focul de artificii, după care în pantaloni scurţi şi în şlapi rămân la terase. Nu este solemnitatea noastră, cred că se bucură că au o zi liberă şi cam atât.

Dar ca să vorbim şi de ceva ce ne doare pe noi, pe români. Cum stă Australia din punct de vedere al infrastructurii ?!   

Ţara este foarte tânără, are vreo 200 de ani de la descoperirea lui James Cook. Cei care au construit aceste oraşe le-au construit pentru viitor, pentru cei mulţi. În Melbourne este un pătrat de străzi, paralele şi perpendiculare. Tramvaiul este principalul mijloc de transport în comun în centrul oraşului Melbourne. Centrul este cât toată Craiova. Acolo este cel mai mare cazino din emisfera sudică, Crown Casino este situat în Melbourne, în zona Southbank, de-a lungul râului Yarra, pe un bulevard plin de magazine, cafenele şi restaurante. Autobuzele sunt folosite foarte des, dar se pune accent pe ecologie, foarte mult, însă distanţeţe dintre surburbii şi centru îi obligă pe toţi să meargă cu autoturismele, dar toate oraşele sunt pline de parcări subterane, iar la Aeroportul de la Melbourne este o parcare supraterană de 10 etaje.

Părcările subterane pe care le-aţi văzut în Australia sunt asemănătoare cu cea din Craiova…au ceva în comun ?! Sunt ceva discuţii pe marginea acestei parcări…

Nu, nu are nicio legătură… Parcarea asta de la noi este o monstruozitate. Şi pasajele astea au încurcat mai mult ciculaţia prin Craiova. Dar am să vă împărtăşesc din ceea ce am văzut în Australia. Am parcat la Brisbane într-o parcare subterană, de acolo am luat lift-ul şi am urcat cu el până într-un mall. Asta înseamnă grija faţă de cetăţeanul autralian, faţă de contribuabilul australian. Este totul făcut ca lui să nu-i lipsească nimic. Şi ei spun că plătesc foarte mult la stat, dar mai spus şi că ceea ce plătesc li se întoarce.

Să trecem şi la arhitectură, la urbanism….ce aţi remarcat în Australia. Cum sunt casele, grădinile….gardurile ?!   

Da…În toate suburbiile nu pot fi făcute case mai mari de două etaje. În Melbourne toate casele sunt după acelaşi tipar, au aceeaşi distanţă de la casă până la trotuar, iar gardurile sunt formale. Nimeni nu are gard de doi metri ca la noi, de parcă ar fi ale închisorii…Vă dau şi un exemplu care m-a pus pe gânduri şi normal că mă întreb, pe când şi la noi sau de ce la noi nu se întâmplă aşa ceva. Într-o zi am ajuns acasă, la nepotul meu, pe scările casei era un pachet. Am întrebat ce este cu el şi cum a ajuns. Cornel mi-a răspuns simplu că l-a lăsat poştaşul pentru că a cumpărat ceva din America, on line şi i-a spus poştaşului să-l lase la intrare, pe scări. Am întrebat cum l-a lăsat aşa fără vreo semnătură de primire, pentru că ar putea să spună că nu l-a primit, că nu l-a găsit pe scări şi mi-a spus că aşa ceva nu se poate, pentru că este vorba de cuvânt, de onoare. M-a impresionat totodată faptul că toată lumea, disciplinată îşi tunde peluza în curte. O grijă faţă de mediu extraordinară. Nimeni nu taie un pom fără autorizaţie. Toate animalele sunt protejate. Am văzut pădurea tropicală, extraordinar de îngrjită.

V-aţi întâlnit şi cu alţi români acolo ? Cum s-au acomodat şi cât de dor le este de România ?!

Prin grija nepotului meu am ajuns şi la câteva familii de români, stabiliţi acolo. Unii chiar craioveni… Am fost la domnul Petre Gheorghiu Dolj, actor la Teatrul Naţional din Craiova, am fost invitat la famiia Gruber şi ne-am delectat cu cozonacul făcut în casă de doamna Gruber. M-am contrazis cu Marius Catrina, de la Tg Jiu care nu crede că România poate să devină un stat civilizat. Am fost acasă la domnul Iulian Urma, care deja a stabilit termenii întoarcerii acasă, la Braşov, în oraşul natal. La toate întâlnirile la care am luat parte am constatat că mereu se discută despre România. Am simţit în discuţiile cu ei o urmă de reproş la adresa ţării pentru că i-a obligat să plece. Nu a plecat nimenui de drag. Orice s-ar întâmpla el, emigrantul, rămâne emigrant. Le-ar fi fost drag să traiscă ca în Australia, dar aici, în România.

1 COMENTARIU

  1. Frumos articol,dar; ce zicet domnule TURCULEANU ati putea pune in practica si in Romania macar 1-2 % din ce ati vazut prin: diminuarea furtului ,spagilor ,comisioanelor ,nepotismului ,incompetentei etc ce zicet va bagati?????
    s-au e mai bine cum este?????.

Comments are closed.