Se aud colindătorii…

0
54

Ne aflăm în febra sărbătorilor de iarnă, practic în Ajunul Crăciunului. Colindătorii ne fac cunoscută, de mai multe zile, vestea minunată cu perena ei aură simbolică aparte. Freamătul cumpărăturilor, centrul marelui municipiu Craiova, gătit de marea sărbătoare, brazii împodobiţi ce transformă fiecare casă primenită într-o filă de poveste, rescrisă an de an, cu noi ca personaje de basm, ce populăm istoria înomenirii lui Dumnezeu, totul conferă parfumul sfintelor tradiţii şi, poate al evlaviei, atât de înstrăinată. Fireşte e nesănătos să trăieşti în afara tradiţiilor tale, ca şi în afara lumii tale. Suntem funciarmente plasaţi, în chip providenţial, într-un anumit context, dar totalmente conectaţi la o rădăcină transcedentală. Nu ne putem dispensa de niciuna dintre aceste coordonate, fără riscul unei desfigurări, al unei împuţinări esenţiale. În Ajunul Crăciunului, seara premergătoare naşterii Domnului, răzbate de peste tot armonia inefabilă a colindului „O ce veste minunată”! Sfânta naştere a Domnului constituie o parte din istoria iubirii Celui de Sus faţă de noi. O iubire care împrăştie tot întunericul, ajutându-ne să desluşim taina înomenirii lui Dumnezeu. În toate bisericile doljene este preaslăvită sfânta Sa naştere, însă îndeosebi în inimile curate şi pline de credinţă. Dreapta înţelegere de care avem cu toţii nevoie, se reduce la virtutea dumnezeiască a iubirii, la care se reduc până la urmă toate poruncile evanghelice şi tot ce a fost înţelepciune şi intuiţie dreaptă în om. Îngrijorările noastre, însoţite de necurmate nădejdi de mai bine, în noianul de lumini şi umbre, au clipe de răgaz. Fiindcă adevăratul spirit al Crăciunului, una dintre cele mai importante sărbători creştine, înseamnă de fapt să preţuieşti şi să cultivi bunăvoinţa şi compasiunea. Sărbători fericite tuturor!