De vorbă cu STELA MANDA, psiholog clinician, psihoterapeut sistemic de familie și cuplu
Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie pentru cei mai mulţi dintre noi: le asociem cu reuniunea familiei în jurul bradului împodobit, cu veselie şi, în general, cu emoţii plăcute. În cabinetele de psihologie intră însă, în decembrie, oameni care spun că încep să se simtă brusc mai trişti, mai singuri şi mai neînţeleşi. Persoane vulnerabile sunt cele care au încheiat o relaţie, sunt divorţate, vârstnicii sau cele cărora le-a decedat partenerul, presiunea acestei perioade, care parcă le obligă să se simtă fericite, cu imaginea feerică mediatizată, fiind greu de suportat. Alţii se plâng că, pentru ei, Crăciunul este un stres emoţional şi financiar: au de alergat după multe cumpărături, de pregătit mese îmbelşugate, cheltuiesc peste măsură, simt vină sau ruşine pentru că nu le pot oferi cadouri consistente celor apropiaţi.
La acutizarea acestor stări pot contribui şi zilele înnorate şi geroase din timpul iernii, cu activităţi fizice limitate, ca și faptul că încheierea anului este percepută ca un moment de bilanț, iar dacă rezultatele nu ne satisfac, sentimentele noastre devin negative. Ce se întâmplă cu aceşti oameni care nu intră în spiritul sărbătorilor de iarnă? Prin ce stări trec? Ce pot face pentru a se bucura de confort sau linişte interioară? Există, într-adevăr, o depresie de sezon?
Crăciunul nu este doar despre cadouri, mâncare și agitație, subliniază Stela Manda, psiholog clinician, psihoterapeut sistemic de familie și cuplu. Este, înainte de toate, o sărbătoare cu sens, o sărbătoare despre conectare şi generozitate. În graba noastră sau în căutarea de plăceri imediate, uităm să reflectăm la semnificaţia ei religioasă şi la mesajul de dragoste pe care îl poartă. „Valorile de sărbători pe care le exersăm sunt simplitatea, generozitatea şi recunoştinţa. Sărbătoarea este, de fapt, o stare a sufletului. Este momentul în care ne amintim ce este important pentru fiecare dintre noi cu adevărat”, spune psihologul. Specialistul recomandă ca în viaţa de zi cu zi, pentru a-şi menţine calmul, optimismul şi a găsi o cale de relaxare, oamenii să îşi cunoască şi trăiască emoţiile, iar de sărbători să practice starea de prezenţă conştientă şi să îşi accepte trăirile. Stela Manda are specializare la Institutul de Psihoterapie din Iaşi şi certificare internaţională în SUA. Îşi desfăşoară activitatea, de 10 ani, la cabinetul propriu din Craiova, al cărui prag îl trec oameni nu numai din această zonă sau din ţară, ci şi de peste hotare.
Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie pentru cei mai mulţi dintre noi. Sunt însă şi persoane care nu intră în spiritul lor, pentru care această perioadă poate fi una destul de grea. Există cu adevărat depresia de sezon?
Pot să fie nişte tristeţi mai accentuate de sărbători şi să spunem că ar putea îmbrăca această formă de depresie. Dar cred că este mai puţin important să ne etichetăm în acest fel. Mai important este să observăm ce asocieri ne face mintea. Chiar în această perioadă a venit la cabinet cineva care mi-a spus: vreau să vorbesc cu dvs. pentru că se apropie sărbătorile şi îmi vine să închid televizorul şi radio, pentru că nu aş vrea să aud toată drăgălăşenia aceasta! Toţi oamenii care se confruntă cu o astfel de problemă fac asocieri dureroase în perioada sărbătorilor, au tendinţa de a plânge. Normal că le vine să plângă dacă, în aceeași perioadă, în urmă cu mulţi ani, le-au murit părinţii, a fost un incendiu, un accident. Mintea face asocieri dureroase, mai ales când sunt situaţii despre care unii dintre ei nu au vorbit niciodată. Au considerat că îşi încarcă membrii familiei cu problemele lor, au vrut să îi protejeze. Este ceea ce numim noi un doliu neprocesat. Şi normal că atunci când vin sărbătorile mintea adulţilor lucrează asociativ şi ei nu o să se poată bucura pentru că mirosul de portocale se asociază cu cel de tămâie. Şi nu merg împreună… Pot să se bucure de sărbători în momentul în care îşi lucrează problemele respective, vorbesc despre ele. Se vede clar cum o persoană care a cerut ajutor pentru o problemă ca aceasta anul viitor poate să trăiască sărbătorile foarte normal. Am multe cazuri de acest gen la cabinet.
Ce este mai important aici este să înţelegem că întotdeauna sărbătorile, ca şi weekendul, se asociază cu alegeri. Noi, ca oameni, avem nevoie de sentimentul că putem alege. Pentru că de sărbători oprim activitatea şi atunci ne permitem să trăim viaţa altfel decât o trăim în timpul săptămânii sau în timpul anului. Durerile… nu le chemăm noi. Ele practic ne încalcă libertatea de alegere: n-am ales noi să ne moară părinţii, n-am ales noi să avem un accident… Şi atunci nu mai poţi să îţi exersezi alegeri pentru că simţi că ţi-a fost încălcată această libertate prin durerile pe care le-ai trăit. Dar, dacă le procesezi, atunci din nou vei învăţa că poţi să ai alegeri.
Oamenii funcţionează foarte mult după „trebuie”, pentru că au învăţat că trebuie să se simtă bine, trebuie să fie bine – şi li se mai și dau astfel de mesaje din exterior. Au învățat să-şi sorteze emoțiile în bune sau rele, când, de fapt, ele sunt emoţii umane fireşti! Normal că valori precum bunătatea, generozitatea parcă nu sunt binevenite pentru ei atunci când aud în jur muzică plăcută, că se fac cadouri, că oamenii se bucură, râd, sunt împreună la mese festive… Mai sunt şi situaţii în care regulile sunt cumva scrise: trebuie să mâncăm masa de Crăciun acasă la generația cea mai în vârstă, la părinţi. Dar dacă într-un cuplu aceeaşi convingere o au ambii parteneri, atunci aceşti oameni mănâncă două mese de Crăciun, una după cealaltă, pentru că nimeni nu este dispus să negocieze să mănânce cu toții, împreună. Şi atunci, clar, mesele nu pică bine!
Singurătatea în preajma sărbătorilor este un factor care acutizează depresia, persoane vulnerabile fiind cele care au încheiat o relaţie, sunt divorţate, vârstnicii sau cei cărora le-a decedat partenerul. Cum să ieşi din această situaţie?
În primul rând este nevoie să îți dai voie să simți tristeţea şi alte emoții ataşate. Sunt studii care atestă faptul că practicarea prezenţei conştiente este ca o băutură aromată de sărbători. Scade rata mortalităţii, numărul îmbolnăvirilor de cancer şi al bolilor cardiovasculare. Ar trebui în mod conştient în aceste zile să alegem un cuvânt, o expresie care să simbolizeze ce ne dorim noi de sărbători să trăim ca atitudine. Şi de câte ori mintea este hoinară, să ne întoarcem la acea expresie ca la o ancoră! Aşa ne putem permite sărbători conştiente şi cu sens.
Am pacienţi sau colegi care au divorţat înainte de sărbători, de exemplu. Normal că se vor simţi singuri, că vor intra în contact cu această tristeţe. Dar au nevoie şi să intre în contact cu ceilalţi, nu să se izoleze. Este intuitiv să se izoleze şi contra-intuitiv să nu o facă. Şi e nevoie să se gândească: eu mă simt singur sau sunt singur? Pentru că este o diferenţă netă. O să observe că nu sunt singuri, ci se simt singuri. Emoţiile sunt ca norii, vin şi pleacă. Dacă le dau voie să le simt în corpul meu – plâng, poate împărtăşesc cu cineva acest lucru –, după aceea o să realizez că, de fapt, nu sunt chiar așa de singur. În urmă cu câţiva ani, cineva care divorţase înainte de sărbători spunea: de fapt, îmi dau seama că şi soţia lui Moş Crăciun este singură de sărbători, pentru că Moş Crăciun lucrează! Umorul este şi el o resursă importantă…. Atenţie, deci, căci putem confunda a fi singur cu a te simţi singur. Şi sunt două lucruri diferite, cum spuneam, două stări diferite. Pentru că atunci când te simţi singur şi nu realizezi că, de fapt, nu eşti singur, singurătatea devine o boală, nu e doar o stare.
În decembrie, oamenii cumpără cadouri, pe lângă alte multe produse. Cu atâtea liste, unii dintre ei ajung să se streseze, alţii să simtă vină sau ruşine pentru că nu le pot oferi mai mult membrilor familiei, prietenilor sau colegilor. Cum ar putea să evite aceste emoţii negative?
Aici sunt mai multe aspecte. Dacă simt că niciodată nu ofer suficient… sunt mesaje pe care le-am primit în viaţa mea că orice aş face nu e suficient. Şi asta se răsfrânge şi în a oferi un cadou. Aş sugera cadouri simbolice. Nu facem efortul de a pune în mâinile celor dragi cadouri sofisticate, cu valori foarte mari. Este vorba de a oferi ceva în acord cu sărbătoarea pe care o trăim. Să nu uităm niciodată sensul sărbătorilor, pentru că atunci pot să fie şi fericite… Dacă facem datorii de sărbători ca să cumpărăm cadouri de valori foarte mari, atunci pierdem sensul. Până la urmă, noi îl sărbătorim pe pruncul Iisus care ne-a fost oferit gratuit, n-am plătit nimic pentru asta. Şi atunci de ce noi între noi ne-am face nişte cadouri atât de costisitoare? De aceea, oamenii ar trebui să înţeleagă că dacă sensul sărbătorilor este acesta, al Naşterii lui Iisus Hristos, atunci e mai bine să facem între noi cadouri în acord cu sărbătoarea. Să punem acolo conectare în relaţii, pentru că sărbătorile sunt mai mult despre relaţii. Aşa ne conectăm la „aici şi acum” şi nu consumăm energia doar cu pregătiri şi cadouri. Pentru că atunci mintea poate călători în trecut sau viitor la nelinişte, îngrijorări, anxietăţi pe care le calmăm apoi mâncând.
Astăzi, nevoile oamenilor s-au schimbat. Vorbim de multe ori de o sărăcie materială, dar oamenii au nevoie azi de mai multă afecţiune, sprijin. Ne ducem, de exemplu, în această perioadă, în secţia de Pediatrie a unui spital să oferim cadouri, dar poate altcineva, alte grupuri au trecut pe-acolo înaintea noastră, iar copiii internaţi îl primesc pe Moş Crăciun de trei-patru ori pe zi! Pentru că nu ne-am interesat înainte care sunt, de fapt, nevoile lor. Poate o nevoie a copiilor a fost deja împlinită şi le trebuie altceva – o vorbă caldă, echipamente mai bune, să stăm puţin de vorbă, să ascult ce îi doare. Ar putea fi cel mai frumos cadou pe care să îl primească, pentru că vine în întâmpinarea unei nevoi reale.
În preajma sărbătorilor devenim mai darnici, mai înţelegători, mai sensibili. Cum ne ajută obiceiul de a oferi cadouri de Crăciun, de a fi mai generoşi şi toleranţi în această perioadă, dintr-o perspectivă psihologică?
Sigur că este foarte frumos să oferim. În momentul în care oferă, oamenii îşi aduc aminte cumva că există un echilibru între a da şi a primi. Simţi nevoia să oferi în momentul în care ţie ţi s-a dat atât de mult. Dar să ne gândim: dacă împărţim efectul unui cadou de sărbători la numărul zilelor din an, ne dăm seama că se termină cozonacul, mama copilului este tot internată… De aceea, de sărbători să nu uităm să ne întrebăm: ce pot face pentru aceşti oameni în celelalte zile din an ca să le fac viaţa mai frumoasă?
Cadoul îl faci doar din generozitate. De aceea oamenii ar trebui să se gândească ce ataşează unui cadou. Și întotdeauna unui cadou i se ataşează generozitate şi… atât! Nu aştepți nimic în schimb. Pentru că unui cadou i se poate ataşa, de exemplu, vinovăţie ori un schimb, reciprocitate – să ofer şi eu ceva. I se poate ataşa „cana de apă” de mai târziu, la bătrâneţe: eu îţi ofer acum cadouri ca mai târziu să primesc, când n-o să mai pot. Deci, ataşăm unui cadou generozitate, aşa cum, atât de generos, noi am primit acest prunc care, mai târziu, a devenit Mântuitorul lumii pentru creştini.
Pe de altă parte, reclamele la o mulţime de produse, ofertele şi promoţiile, magazinele primitoare şi vitrinele frumos decorate ne îmbie la cumpărături. Cum să înfrânăm tendinţa de a cheltui şi de a cumpăra mai mult decât ne este necesar?
Ca să poată să înfrâneze acest obicei, cei care îl au şi simt că este o problemă trebuie să se gândească la tendinţa de a cumpăra mai mult dinainte de sărbători. Pentru că sunt oameni care îşi calmează nişte emoţii dureroase mergând la cumpărături şi în restul anului. Ar mai putea fi faptul că în viaţa noastră noi nu am reuşit să ne amânăm satisfacţia, adică să mâncăm întâi mâncarea, masa principală, şi după aceea desertul. Pentru că în relaţie cu propriii noştri părinţi am învăţat acest lucru. Şi atunci bineînţeles că vom cumpăra nişte „deserturi”, adică nişte lucruri care ar putea nici să nu folosească, când, de fapt, „masa principală” ar fi altfel de nevoi. Şi atunci trebuie să ne punem nişte întrebări. În familia mea, în care eu am crescut, ce gust emoţional au avut sărbătorile? Pentru că s-ar putea să nu fi fost prea bun… Ce gust emoțional aş dori să aibă acum? Care sunt primele amintiri pe care le am cu privire la sărbători? Mirosea a conectare? Pentru că, de multe ori, conectarea este înlocuită cu mâncare. Anxietatea se „calmează” aşa de bine cu alimente! Pentru că am învăţat să înlocuim nevoia de a fi iubiţi cu cea de a fi hrăniţi. Sau nevoia de a fi iubiţi cu cea de a avea o bluză sau un palton. Care era atmosfera din bucătărie? Care era atmosfera din sufragerie, în care am crescut? Am primit cadouri? M-am simţit vreodată vinovat că eu am şi ceilalţi nu au? Sau am simţit invidie că alţii au şi eu nu? Lucrurile sunt, deci, ceva mai complexe… Cu ajutorul acestor întrebări o să realizăm că ne vine să cumpărăm dintr-un vid emoţional pe care l-am avut în urmă poate cu 20 de ani.
Ne propunem, la fiecare sfârşit de an, să-l facem mai bun pe următorul: nu vom mai fi singuri, vom avea un job mai bun, vom face cura de slăbire, ne vom lăsa de fumat… Cât de benefică este o listă cu rezoluţii pentru noul an?
Nu este rău să o facem, dar ar trebui să ne gândim în ce categorie intră: a lui „trebuie” sau „ar trebui”? Pentru că, dacă intră în categoria lui „ar trebui”, atunci nu o să o respectăm. Dacă intră în categoria lui „trebuie”, şi acolo e nevoie să facem o selecţie. Mintea noastră funcţionează după principiul ultimatumului. Însă dacă dăm ultimatumuri la foarte multe lucruri şi nu sunt neapărat necesare, s-ar putea să nu funcţioneze, pentru că nu este în calcul doar decizia. Sau, uneori, poate fi doar decizia, dar sunt o mulţime de oameni care asociază decizia cu impunerea. Şi degeaba iau o decizie dacă o asociază cu impunerea. Trebuie să vadă când, în trecutul lor, au învăţat să asocieze decizia cu impunerea…
Am cunoscut persoane care au kilograme în plus pentru că ele au început să aibă un sens. Kilogramele în plus au fost un mod în care ei au simţit nevoia să ocupe mai mult spaţiu cu corpul lor, să pună graniţă la nişte situaţii care nu le plac. Adică să spună prin corpul lor un „nu” la ceea ce nu reuşesc ei să facă. Am auzit oameni spunând că, dacă ar slăbi, ar fi infideli, asociere de care nu erau conștienţi. Am întâlnit aşa de multe situaţii încât această listă cu rezoluţii s-ar putea să nu funcţioneze, pentru că oamenii nu ştiu ce au în inconştient. Şi atunci, să facem această listă, dar să fim blânzi cu noi. Să înţelegem că, dacă am văzut că nu funcţionează, s-ar putea să fie şi alte aspecte decât cele de la prima vedere.
