Faimosul buget de miliarde al UE este blocat. Cauza oficială ar fi refuzul Poloniei, Ungariei și al Sloveniei de a-l vota. Dar tot cauză poate fi considerată și ambiția celeilalte părți – „oligarhia europeană”, cum se exprima premierul polonez – de a condiționa alocările bugetare de criteriul politic al statului de drept, pe care fiecare-l înțelege cum vrea.
Până acum nu se știe care dintre părți va arăta celeilalte plăcuța suedeză.
Subiectul este prea important pentru a fi expediat cu diverse etichete: că Viktor Orban este „iliberal”, guvernul polonez e „populist”, iar premierul sloven este „corupt”, iar toți sunt niște „antieuropeni”. E ușor să pui etichete, dar sunt momente în care ele trebuie desfoliate pentru a putea distinge între propagandă și adevăr.
Argumentele liderilor acestor țări merită analizate cu atenție. Poate că, din spusele lor, ar fi ceva de învățat și pentru țara noastră. Nu neapărat pentru actualii conducători, care sunt săraci cu duhul, ci măcar pentru cei care sunt chemați să-i voteze.
Premierul Ungariei avertizase, într-o scrisoare trimisă liderilor Uniunii Europene, că va bloca aprobarea proiectului de buget întrucât clauza despre respectarea statului de drept conţine „definiţii neclare privind încălcarea normelor”, astfel că „pot apărea abuzuri politice”.
Polonia consideră că invocarea statului de drept criteriu de alocare a fondurilor „este doar un pretext, un cuvânt frumos care sună bine, dar este vorba de fapt despre o aservire instituţională, politică, de o limitare radicală a suveranităţii”, cum declara ministrul justiţiei, Zbigniew Ziobro.
Polonia: „Oligarhiei din UE nu-i place guvernul nostru”
Săptămâna trecută, premierul Mateusz Morawiecki a prezentat în fața Parlamentului de la Varșovia motivația veto-ului țării sale, afirmând că „o Uniune Europeană în care există o oligarhie europeană care pedepseşte (statele membre) cele mai slabe nu este Uniunea Europeană în care noi am intrat. Am spus «da» Uniunii Europene, dar «nu» pedepsirii noastre ca pe nişte copii! Astăzi, acest instrument poate fi îndreptat împotriva noastră, împotriva Ungariei, probabil împotriva Sloveniei, probabil împotriva vreunei alte ţări din Europa Centrală. Dar în câţiva ani, în doi ani sau trei ani, ar putea fi îndreptat împotriva altcuiva”, crede Morawiecki. El a spus că Polonia va folosi dreptul de veto, întrucât nu este de acord „cu un tratament inegal pentru statele (membre), cu un băţ care să fie mereu folosit împotriva noastră, doar pentru că nu-i place cuiva guvernul nostru”.
„Este un moment de cotitură în istoria UE. Luarea unor decizii bazate pe dispoziţii arbitrare poate conduce în final la prăbuşirea ei”, consideră premierul Poloniei.
Slovenia:„Statul de drept se constată nu de UE, ci de instanțe”
Prim-ministrul sloven Janez Jansa denunță condiționarea accesului la fonduri europene de respectarea statului de drept, amintind președintelui Consiliului European, Charles Michel, un truism care ar închide toată discuția: „Numai o instanță judiciară independentă poate spune ce este statul de drept, nu o majoritate politică”.
Premierul maghiar consideră că acceptarea șantajului oligarhiei bruxeleze ar fi dus la obligare Ungariei să accepte migrația: „Nu ar mai fi existat niciun obstacol în condiționarea acordării de fonduri de sprijinirea migrației și în șantajarea cu sancțiuni bugetare a țărilor care se opun imigrației”, a spus Orban. Situația descrisă de acesta este plauzibilă, întrucât oricând poate să-i treacă prin cap unui oarecare timermans de pe la Bruxelles că acceptarea migrației este o condiție a statului de drept. Or, în privința migranţilor, Ungaria consideră, spre deosebire de Bruxelles, că nu problema trebuie adusă în Europa, ci ajutorul trebuie dus acolo unde este nevoie.
Ministrul ungar al justiţiei, Judit Varga, a reamintit tuturor că „fondurile europene nu sunt donaţii caritabile, ci plăţi la care Ungaria are dreptul în baza tratatelor UE”. În schimbul acestor resurse, la aderare, Ungaria şi-a asumat nenumărate angajamente, cum ar fi: şi-a deschis pieţele, a renunţat la veniturile sale vamale, dar şi la alte venituri, a transpus toată legislaţia UE, a acceptat libera circulaţie a capitalurilor (permiţând astfel companiilor mari din Europa de Vest să investească fără bariere), după cum şi Ungaria contribuie cu sume semnificative la bugetul comun al uniunii, a mai spus ministrul ungar. Observațiile ei sunt valabile și pentru România, dar politicienii noștri nu sunt capabili să le rostească.
Ungaria: „N-am intrat în UE ca să decidă ce să numim noi căsătorie”
Judit Varga a mai reamintit și un alt lucru, valabil de asemenea și pentru România, și anume că, „în momentul aderării la UE, în 2004, Ungaria nu a spus «da» unei Europe federaliste sau globalismului şi mai ales nici Statelor Unite ale Europei, ci unei alianţe a unor state-naţiune puternice care se respectă şi se sprijină reciproc”. „Nu am spus «da» intrării în UE pentru ca Bruxelles-ul să poată stabili pentru noi ceea ce noi considerăm a fi o familie, ceea ce noi denumim o căsătorie şi cine să poată adopta copii în Ungaria şi în ce condiţii”, a completat ministra maghiară a justiției. Ea a pus punctul pe i, subliniind că, în negocierile privind alocările bugetare ale UE, nu Ungaria şantajează şi exercită presiuni asupra Bruxelles-ului şi altor state membre, cu diverse acuzaţii deghizate sub masca statului de drept, ci invers; nu Ungaria critică statele în care nu există Curte Constituţională, sau parchetul este controlat direct de guvern, sau în care judecătorii sunt numiţi de actori politici, ci invers; nu Ungaria a solicitat verificarea statului de drept în acele state membre în care au existat recent atacuri brutale împotriva creştinilor, unde apar din ce în ce mai des atrocităţi antisemite, ci aceste state au solicitat verificarea statului de drept în Ungaria, a enumerat Judit Varga.
Într-o concluzie, premierul Viktor Orban susține că „a condiţiona chestiunile economice şi financiare de dezbaterile politice ar fi o mare greşeală, una care ar submina unitatea europeană. Orice nouă procedură care ar urma să sancţioneze statele membre nu ar trebui introdusă decât prin modificarea în unanimitate a tratatelor”. Și această observație este corectă.
Conform tratatelor fondatoare ale UE, legislația penală – esențială în definirea statului de drept – este atributul suveran al fiecărui stat. Deci „Bruselul” ar putea să-și dea cu părerea despre sistemul penal al vreunui stat numai dacă s-ar modifica tratatele de aderare. Iar acestea se pot modifica doar prin consens. Până atunci, pițifelnicii de pe la „Brusel” n-au ce căuta să se plimbe cu MCV-ul subțioară prin diverse capitale și să măsoare ei cu șublerul cât e stat de drept și cât nu e în diverse țări, trăgând linie cu creionul chimic muiat pe limbă și spunând dacă respectiva țară merită fonduri sau nu.
România: Statul de drept al votului cu sacul
Condiționarea fondurilor de statul de drept este în mod evident o „găselniță” la dispoziția celor mai mari, întrucât nu există un document al CE aplicabil tuturor statelor, care să definească în mod concret conținutul acestei noțiuni.
De pildă, ar fi interesant de aflat ce înțelege „Bruselul” prin independența justiției în România? Pentru că, după băgarea în pușcărie a celor care vroiau modificarea legilor justiției în conformitate cu deciziile CCR și, apoi, după instalarea, anul trecut, a guvernului Lui neales de nimeni, brusc s-a schimbat calimera, iar România a devenit peste noapte stat de drept! Adică țara protocoalelor secrete, a noii securități care face din justiție câmp tactic, a reținerilor și anchetărilor în nopțile de vineri spre sâmbătă cu becul în ochi, a procurorilor care se ocupă „cu paraditul de cetățeni”, a delațiunilor oficializate prin lege, a interzicerii accesului avocaților la dosarul clienților, a sentințelor sosite la judecători în plicuri galbene, a stabilirii apriori a pedepselor pentru a se calcula corespunzător prejudiciile, a pedepselor dictate fără probe directe sau indirecte, ci doar pentru „a servi ca exemplu societății” – țara în care există toate acestea fără ca nimeni să fie pedepsit este acum „model” de stat de drept.
Chiar în aceste zile, a trecut de Camera Deputaților prin aprobare tacită, cu manevrele acoperiților, un proiect de lege depus pe șistache de iezuitul Cătălin Predoiu care prevede intruziunea serviciilor secrete în justiție. „Bruselul” nu bagă, însă, de seamă această anomalie nemaiîntâlnită în vreo țară democratică.
România nu ia parte la astfel de dezbateri pentru că e condusă de niște panarame (expresia lui Nicușor Dan). Pentru actualii conducători, noțiunea de demnitate nu există. Înaintea video-summit-ului de săptămâna trecută, „președintele” a fost sunat de Angela Merkel pentru a-i reaminti ce are de făcut. Iar Werner a asigurat-o că va susține fără crâcnire instituirea condiției statului de drept în gestionarea bugetului UE.
Această stare de lucruri se va schimba, probabil, în următorii 20 de ani, vorba lui Brucan. Dar este important de pe acum ca toți wernerii și lucovizii, alde Cuie Mâțu și ministra Liftieră, Chortilde d’Argeant și Plicușor Ban să nu creadă că suntem un popor de proști. Așa cum poate părea, după cum arată voturile furate cu sacul.
Octavian Ştireanu
