Pentru Partidul Democrat Liberal, aflat în campanie electorală sub sigla ARD, anul 2012 a fost până în prezent unul la fel de oribil precum s-a dovedit şi pentru omologul său francez, Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP), care a pierdut guvernarea după alegerile prezidenţiale, apoi, imediat, alegerile parlamentare, după ce anterior făcuse acelaşi lucru la alegerile locale. Mai nou, şi-a pierdut şi „capul”, fiindcă recentul congres pentru desemnarea unui nou lider s-a încheiat cu un scandal de proporţii, spre deliciul socialiştilor, între tabăra lui Francois Fillon (ex premier) şi cea a lui Jean Francois Cope, secretar general al partidului, cel dintâi acuzând partidul de „comportament mafiot”, încât fostul şef al diplomaţiei franceze, Alain Juppe, şi-a oferit serviciile de mediator. E greu de anticipat ce se va întâmpla în continuare, numai că, deocamdată, se spune că sarkozy-smul e mort în UMP, partid de dreapta, afiliat Popularilor Europeni, care resimt din toate articulaţiile sale absenţa fostului patron veritabil, Nicolas Sarkozy. Mai nou, convocat „cu treburi” pe la Palatul de Justiţie din Bordeaux, unde joi, 22 noiembrie a.c., a petrecut 12 ore în audieri, în faţa judecătorului Jean Michel Gentil, care se apropie de finalul anchetei sale, cunoscută sub numele „afacerea Bettencourt”, de la numele Lilianei Bettencourt, moştenitoarea imperiului L’Oreal. Nicolas Sarkozy, potrivit avocatului său, Thierry Herzog, nu a fost pus sub acuzare, dar a dobândit statutul de martor asistat, un hibrid între calitatea de martor şi cea de acuzat, totul în funcţie de dovezile existente, de seriozitatea şi consecvenţa acestora. În esenţă, judecătorul Jean Michel Gentil, despre care se spune că este inflexibil, şi cele două colege ale sale, Cecile Ramonatxo şi Valerie Noel, caută să stabilească dacă în campania electorală din 2007 a lui Nicolas Sarkozy acesta a primit bani iliciţi de la moştenitoarea L’Oreal, Liliane Bettencourt. Se spune că Nicolas Sarkozy ar fi primit circa 4 milioane de euro lichidităţi de la fostul om de încredere al familiei Bettencourt, Patrice de Maistre, care ar fi scos această sumă dintr-un cont al multimiliardarei din Elveţia. Patrice de Maistre şi Eric Woerth, fost ministru al Bugetului şi ex-trezorier de campanie al lui Sarkozy în 2007, au fost deja puşi sub acuzare în acest caz. În aprilie, Nicolas Sarkozy admisese că se întâlnise cu Andre Bettencourt, care i-a fost apropiat politic, dar atât. În fine, să mai amintim că ex-procurorul de Nanterre, Philipphe Courroye, a instrumentat acest caz multă vreme. Povestea este în general cunoscută de multă vreme şi în campania electorală prezidenţială din acest an n-a constituit vreo armă veritabilă a actualului preşedinte, Francois Hollande, împotriva contracandidatului său, care s-a apărat singur, la 3 aprilie 2012, în platoul Canal+. Rămâne de urmărit deznodământul, deşi dictorul latin „vae victis” este valabil şi la Paris, unde pentru a doua oară de la debutul cei de-a Cincea Republici, în 1958, un fost preşedinte este convocat de un judecător, după ce Jaques Chirac a fost condamnat, la 15 decembrie 2011, la doi ani de închisoare cu suspendare, în două afaceri de angajări fictive la Primăria Paris. PDL ar trebui să ia aminte la ceea ce trăieşte UMP în această perioadă, fiindcă similitudinile par interesante.
