Cea de-a 39 ediţie a Târgului Meşterilor Populari, de la Craiova, s-a încheiat ieri, nu înainte ca meritele deosebite ale participanţilor în conservarea şi perpetuarea tradiţiei, calitatea şi valoarea creaţiei să fie răsplătite cu premii. Festivitatea a avut loc sâmbătă, premiile fiind acordate pe două secţiuni – Adulţi şi Copii şi tineret.
Marele Premiu şi Trofeul Târgului, oferit de Consiliul Judeţean Dolj şi Muzeul Olteniei, a fost câştigat în acest an de Iulia Gorean, din Breaza (Prahova), pentru minunatele costume populare pe care le lucrează. Premiul „Cetatea Băniei” pentru întreaga activitate a fost acordat, din partea Primăriei Municipiului Craiova, lui Cosma Popescu Bărăitaru, din Terpeziţa (Dolj), pentru instrumentele muzicale pe care, cu pasiune şi pricepere, le confecţionează de-o viaţă – ocarinele.
Din juriul concursului de creaţie au făcut parte prof. dr. Florin Ridiche – directorul Muzeului Olteniei (preşedinte), conf. univ. dr. Carmen Banţa (Universitatea din Craiova), dr. Albinel Firescu – şef secţie Muzeul Judeţean Gorj, dr. Cornel Bălosu – şeful Secţiei de Etnografie a Muzeului Olteniei, dr. Irinel Cănureci, Anişoara Bălan, dr. Roxana Deca, Loredana Durău – muzeografi Muzeul Olteniei, ultima cu rol de secretar.
Organizat de Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Dolj şi în parteneriat cu Consiliul Local şi Primăria Municipiului Craiova, Târgul Meşterilor Populari s-a desfăşurat în perioada 21-23 octombrie şi a reunit peste 140 de participanţi, veniţi din toate zonele ţării.
Premiile celei de-a 39-a ediţii:
Marele Premiul şi Trofeul Festivalului: Iulia Gorean (costume populare) – Breaza, Prahova
Premiul „Cetatea Băniei”: Cosma Popescu Bărăitaru (instrumente muzicale) – Terpeziţa, Dolj
Secţiunea Adulţi
Premiul I: Cococi Ionel (ceramică) – Vădastra, Olt
Premiul al II-lea : Olaru Vasilica (ceramică) – Horezu, Vâlcea
Premiul al III-lea: Stângaciu Bucur (prelucrare lemn) – Băbeni, Vâlcea
Secţiunea Tineret
Premiul I: Ungureanu Victor şi Brandimburg Răzvan (icoane pe lemn) – Craiova, Dolj
Premiul al II-lea: Micuţ Cristinel şi Micuţ Radu Marian (sculptură lemn) – Domneşti, Argeş
Premiul al III-lea: Cercul de Pictură pe Sticlă, coordonat de prof. Cătălin Ostroveanu – Craiova, Dolj
Iulia Gorean, din Prahova, are costume populare de… Trofeu!
La standul Iuliei Gorean e forfotă continuă. În special doamnele şi domnişoarele vin, ating materialul cu frumoasele motive tradiţionale, măsoară iile din priviri şi le laudă frumuseţea, se interesează de preţ şi, când toate acestea sunt cât de cât în acord, se hotărăsc să probeze. Sunt destule care şi cumpără, căci de când ia a fost „reinventată”, o pot accesoriza uşor şi purta în diverse împrejurări. Iar preţurile sunt pentru tot felul de buzunare: de la 80 la 450 lei.
„Încearcă să îşi aleagă o ie pe care să o poarte tot timpul. Uneori pleacă, se mai uită şi pe la alte standuri, dar se întorc şi cumpără tot de la mine. La Craiova, unde vin de vreo şase-şapte ani, am avut mare succes, chiar am luat şi comenzi!”, ne spune cu încântare Iulia Gorean. Dovadă în plus a aprecierii muncii de o viaţă a domniei sale sunt şi Marele Premiu şi Trofeul pe care le-a primit de la organizatorii acestei a 39-a ediţii a Târgului Meşterilor Populari. „Nu mă aşteptam la aşa ceva! E mândria mea, e munca mea! Îmi pare bine că dânşii au apreciat ceea ce lucrez eu!”, a declarat Iulia Gorean. 
Are 65 de ani şi lucrează cu acul pe pânză de când se ştie. „Lucrez de mic copil. Acasă la mine s-a ţesut, s-a tors, s-a brodat, s-a croşetat…”, povesteşte. Nu e însă uşor. „Se lucrează foarte greu. Trebuie răbdare, migală. La o ie mai bogată stai şi peste o lună, la una mai simplă – o săptămână şi ceva. Iar munca de multe ori nu este plătită la adevăratul ei preţ…”, mai spune. Bucuria reuşitei şi aprecierile primite sunt însă mai mari. „Lucrul de la mine a plecat în toată lumea. Inclusiv soţiile preşedinţilor de ţări au avut broderie lucrată de mine”, spune premianta, amintind în treacăt doar câteva locuri în care a expus – Washington, Bruxelles, Viena, ca şi Germania, Italia, Iordania…
În afară de ii, Iulia Gorean lucrează feţe de masă, mileuri, eşarfe, fuste, iar la comandă – chiar şi rochii de mireasă ori haine pentru botez, de fetiţe şi băieţi. Face faţă cu greu solicitărilor, aşa încât a ales să participe doar la expoziţiile cu vânzare organizate de muzeele de specialitate din ţară, ai căror reprezentanţi o apreciază şi pentru că respectă cu sfinţenie modelele tradiţionale. „Am două mătuşi care mă mai ajută – tivesc, fac un creţ… Nu am putere să dau eu de lucru altora, mi-ar trebui mulţi bani să investesc. Dar nu mă abat niciodată de la modelele care sunt în judeţul nostru. Nu am altceva pe masă, din câte vedeţi, decât broderia pe care o aduc de-acasă, din Breaza”, mai spune Iulia Gorean, continuând să aranjeze cu grijă iile pe umeraşe, în aşteptarea următorului client…
Și-a vândut ocarinele la prima ediţie a Târgului, din 1969!
Pe Cosma Popescu Bărăitaru, de la Terpeziţa, îl ştie toată lumea care a trecut măcar o dată pe la Târgul Meşterilor 
Populari de la Craiova. Căci e imposibil să nu fii atras de sunetul ocarinelor la care cântă ori de forma acestor mici instrumente muzicale pe care, cu grijă, le aliniază pe masa din faţa sa în funcţie de dimensiuni: mici, mijlocii şi mari. După acelaşi criteriu, le stabileşte şi preţul – 20, 30 şi 40 de lei –, iar de clienţi nu duce lipsă niciodată, după cum mărturiseşte zâmbind: „De peste tot pe unde merg mă întorc cu sacoşele goale!”.
Ce nu ştiu mulţi, probabil, este că bătrânul Cosma Popescu Bărăitaru a participat la prima ediţie a Târgului de la Craiova, în 1969, iar de-atunci continuă să îşi meşterească instrumentele cu aceeaşi grijă şi pasiune. „Îmi amintesc că am fost cinci meşteri atunci. Atâţia s-au adunat… Pe parcurs, grupul s-a mărit şi, încet-încet, s-a ajuns unde vedeţi acum”, povesteşte. N-a lipsit de la nici o ediţie a manifestării, până astăzi, la cei 81 de ani împliniţi, când celorlalte numeroase distincţii, obţinute în ţară şi în străinătate, le-a alăturat Premiul „Cetatea Băniei” acordat pentru întreaga activitate.
„Bucuros de premiu?”, l-am întrebat. „Da, normal, pentru că e o activitate de zeci de ani!”, spune meşterul. A preluat-o de la tatăl domniei sale şi a dus-o mai departe, împărţindu-şi timpul între construirea acestor instrumente şi insuflarea pasiunii pentru ele copiilor. „Am fost cadru didactic timp de 45 de ani, predând la şcoala din comună. Vreme de 37 de ani am avut în grijă şi clasa externă a Școlii Populare de Artă de la Craiova. Copiii pe care i-am instruit, pe parcursul anilor, au învăţat să şi construiască ocarinele, dar şi să cânte la ele. Am avut şi formaţii, cu copii care au participat la diverse concursuri”, îşi aminteşte Cosma Popescu Bărăitaru. De 20 de ani, de când este pensionar, s-a implicat şi mai mult în promovarea acestor instrumente, cu care a avut mare succes inclusiv la expoziţii internaţionale la care a participat.
Despre tehnica realizării lor, meşterul poate povesti mult şi bine. „Pentru mine nu e complicat. M-am obişnuit, de atâtea zeci de ani, iar soţia mă ajută şi ea cât poate… Le lucrez dintr-un material numit humă, care se găseşte într-un punct de pe raza comunei, Puica. E într-o vale, care că a fost cândva un fund de mare, căci sunt acolo şi cochilii de scoici foarte mari şi melci marini. Pentru a le da forma respectivă, am matriţe de mărimi diferite. Materialul se prelucrează înainte. Se pune la înmuiat, ca să devină maleabil. După ce scot ocarinele din matriţă, urmează partea de finisare. Mai întâi se construiesc orificiile pentru degete, după care se acordează, în funcţie de mărimea acestor orificii. Se pun apoi la uscat – pe perioada de vară, la soare, iar iarna folosesc cuptorul. Trebuie să fie bine uscate, căci urmează arderea, la circa 900-1.000 de grade. În vreo 10-12 ore, timp în care se răcesc, le pot scoate, le curăţ şi le pun aici la vânzare, cum le vedeţi dumneavoastră”, explică meşterul, timp în care vizitatori şi cumpărători ai Târgului se tot opresc la masa domniei sale…
