Crin Antonescu, liderul PNL, nu mai respectă nici măcar formal condiţiile minime de validitate funcţională a partidului pe care îl conduce, ceea ce în spectrul politic echivalează cu o scurtcircuitare impardonabilă a transpunerii predicţionale a deciziilor politice la nivelul PNL şi, implicit, a alianţei USL. Oportune sau nu, recentele acţiuni şi discursuri ale lui Crin Antonescu se vor regăsi, din nefericire, prin efectele generate pe termen scurt, în rezultatul votul electoral din decembrie 2012.
Operaţionalizarea deciziilor politice, asumate în mod categoric şi individualist de Crin Antonescu, privind desemnarea lui Gigi Becali ca parlamentar pe listele USL şi decapitarea conducerilor filialelor PNL Mehedinţi, Dâmboviţa, Bucureşti – Sector 1, nu a fost suficient argumentată şi calculată, ca timp de rulare, în condiţiile în care alegerile parlamentare au loc la începutul lunii decembrie 2012, iar coerenţa şi unitatea internă a PNL nu mai funcţionează încă din 2010. Există riscul iminent, nu de divizare a PNL, cum mulţi sunt tentaţi să creadă, ci al decredibilizării singurului lider politic propus de Alianţa USL pentru înlocuirea lui Băsescu şi, implicit, dezorientarea decisivă a electoratului. Acesta va fi pus de politicieni în situaţia inedită de a nu îşi mai identifica, în nici un partid politic, reprezentarea politică la nivelul preşedintelui României.
Vicierea sistematică a atributelor liderului Crin Antonescu, pe componente de strategie politică, vizibilă în asumarea deciziilor eronate de menţinere a unităţii, coerenţei PNL, se traduce simplu, la nivelul percepţiei electoratului, prin invalidarea categorică a liderului PNL, dar mai ales a partidului pe care acesta îl reprezintă. Crearea vidului de reprezentare pe palierul liderului desemnat de Alianţa USL nu poate fi benefică acesteia în condiţiile în care alianţa nu are deocamdată o alternativă de lider politic, care să poată fi validat în spaţiul public într-un interval de timp determinat, respectiv un an.
Opinia electoratului tinde să devină cât se poate de validă în contextul în care România nu mai reprezintă de mult timp un stat funcţional şi nici nu se mai bucură de instituţii statale funcţionale şi, astfel, singura opţiune rămasă este alegerea unui lider puternic care să se afle în opoziţie cu partidul/alianţa care va câştiga alegerile parlamentare din decembrie.
Actualmente, urmare a deciziilor pripite adoptate de Crin Antonescu, membrii PNL asistă neputincioşi, mai ales în teritoriu, la efectele de bumerang, derivate, în principal, din frustrarea categorică a nucleului seniorilor liberali, care încep să se desprindă tot mai evident în spaţiul public, prin acţiuni şi declaraţii de presă categorice.
Crin Antonescu a riscat enorm în încercarea de a-i bloca pe liderii ARD în drumul spre Parlament, mizând pe numirea unor candidaţi-surpriză, de genul „vedetelor mass-media”, care să câştige colegii unde alianţa este slab cotată, iar avantajul de imagine, temporar obţinut, tinde să se transforme într-un deficit electoral insurmontabil până la alegerile din decembrie 2012.
În esenţă, echilibrul procentului de peste 51% din votul electoratului, revendicat în egală măsură de liderii Alianţei USL, rămâne valabil doar prin coerenţa şi ajustările de discurs politic, realizate în timp real, de unii dintre seniorii PSD.
Demiterea şi izolarea unor vectori de imagine din PNL, respectiv Andrei Chiliman, Tăriceanu, Vlad Moisescu, Liviu Mazilu, Gabriel Grozavu, nu se susţine şi nici nu se justifică integral prin necesitatea obţinerii procentului majoritar de voturi pentru a forţa numirea de către Băsescu a unui premier din partea partidului/alianţei care a obţinut cele mai multe voturi/mandate, ci mai degrabă prin inflexibilitatea şi lipsa de diplomaţie politică a liderului liberal.
Tergiversarea finalizării listelor electorale, schimbările de ultim moment de genul răzvrătitului Ioan Ghişe, scos de pe liste, apoi reintrodus oficial pentru un nou mandat de senator în judeţul Braşov, în doar câteva ore, demonstrează că scindările interne din PNL sunt mai acute şi mai ample decât le resimţim la nivel mediatic.
Săturaţi de tensiunile accentuate existente pe axa Cotroceni – Palatul Victoria, dar mai ales pe axa România – C.E., românii nu reacţionează deloc favorabil la schimbarea de discurs şi acţiune a lui Crin Antonescu.
„Achiziţia” făcută recent de Crin Antonescu şi accesul la „beneficiile” aduse de noul aliat politic pot fi lăudate de mulţi politicieni ai alianţei, însă frustrarea „seniorilor”, orientată mai mult spre valori ideologice, devine contagioasă în rândul tinerilor liberali.
Deciziile conducerii centrale a PNL privind desemnarea candidaţilor pentru alegerile parlamentare din decembrie a.c. sunt contestate în teritoriu de tot mai mulţi reprezentanţi ai administraţiilor publice locale, legitimaţi prin votul din iunie a.c., şi determină perturbări pe colegii.
Euforia transformării rapide a PNL este valorificată conjunctural şi periculos de benefic de noii brătieni ai partidului şi nicidecum de Crin Antonescu.
