„Adunarea Poeților și a SpectActorilor Craioveni”, organizată de Teatrul Național „Marin Sorescu”, are un nou invitat: scriitorul Mihai Măniuțiu. Întâlnirea cu prestigiosul scriitor și regizor român, aflat deja la Craiova pentru a monta spectacolul „Aias. Eseu despre demență”, va avea loc miercuri, 29 august, ora 17, la sala „Ia te uită!” a teatrului. Despre cărțile autorului vor vorbi Nicolae Coande, Mihai Ene și Horia Dulvac. Actorul Anghel Rababoc va recita poeme din volumul „Avionul fantomă” (Ed. TracusArte, 2017). Intrarea publicului este liberă.
Cunoscut în special ca regizor de teatru consacrat, multipremiat pentru spectacole majore în România și străinătate, Mihai Măniuțiu este un scriitor important, ale cărui calități literare au fost remarcate de critica de specialitate, dar și de confrații săi scriitori.
A publicat volume de povestiri, Un zeu aproape muritor (Dacia, Cluj, 1982), Istorii pe care n-am să le scriu (Alfa, București, 1998), Scene intime. Scene de masă (Univers enciclopedic, București, 2001), Omphalos, (Idea, Cluj, 2001), Autoportret cu himere, (Alfa, București, 2001), Spune Scardanelli, (Idea, Cluj, 2001), Memoriile hingherului (bybliotek, 2012), Opiniile unui călător nedemn de încredere (ALTpublica, 2012), Fantome în Las Vegas (TracusArte, 2018), roman, Aventurile hingherului în Balkanya, (Humanitas, 2015), o carte de aforisme, Exorcisme, (Apostrof, Cluj, 1996), un studiu pe tema puterii în opera lui Shakespeare, Cercul de aur, (Meridiane, București, 1985), cărți de poezie, Până una-alta, (bybliotek, 2012), Vertij (Charmides, 2016), Tu (TracusArte, 2016), Avionul fantomă (TracusArte, 2017, lucrări de teorie teatrală: Redescoperirea actorului, (Meridiane, București, 1985), Act și mimare, (Eminescu, București, 1989), Despre mască și iluzie (Humanitas, 2007) Cursa de șoareci, (Casa Cărții de Știință, 2008).
Creației teatrale a lui Mihai Măniuțiu i-au fost consacrate două albume monografice: The Thrilogy of the Double (Unitext, București, 1997) și MĂNIUȚIU, Imagini de spectacol de Cipriana Petre-Mateescu, (Idea, Cluj, 2002).
„Am învăţat de la mulţii mei maeştrii că trebuie să scrii zilnic, dacă vrei să fii scriitor profesionist. Şi am devenit, în acelaşi timp, un profesionist al distrugerii manuscriselor mele. Scriam şi distrugeam, scriam şi distrugeam. Şi atunci mi-am zis: probabil că am un alt tip de structură, dar nu pot să scriu aşa cum am citit, de pildă, despre unul dintre marii scriitori pe care îl admir, Mario Vargas Llosa. Cel care scrie dimineaţa 2-3-4 ore, se opreşte la mijlocul frazei, a doua zi, cînd reia, reia de la jumătatea frazei şi merge în continuare. Pentru mine, e oarecum SF aşa ceva, nu sunt în stare să fac aşa ceva. Şi atunci, pentru că scriam silit, căci mă sileam să scriu zilnic, şi pentru că am constatat că distrug mai apoi aproape 90% din ceea ce scriu, am spus: ok, voi face altfel, voi scrie numai cînd nevoia de a scrie e atît de mare încît mi-e rău dacă nu o fac. Aceasta este febra despre care vorbeam. Deci, cînd fac „febră”, atunci scriu: proză, poeme. Dar numai dacă fac „febră”, numai dacă nu pot altfel”. (Interviu realizat de Cristian Pătrășconiu, România literară, nr 52/2017)
„Inserțiile autobiografice din noul volum de versuri al lui Mihai Măniuțiu (Vertij) nu ascultă de imperativele biografismului superficial, nu sunt transcrieri jurnaliere și nici expuneri în văzul lumii ale firidelor intimității. Poezia sa traduce atât de exact-laconic cutremurele ființei, încât ele capătă dimensiuni de manifest existențial. Nu sunt despuieri, ci zgârieturi în acvaforte pe suprafața accidentată a înaintării spre moarte.” (Irina Petraș)
„Această surpriză poartă numele regizorului Mihai Măniuţiu în postura d-sale de poet, pe care o descoperim cu întârziere. O curiozitate elementară ne îndeamnă a dibui eventuala condiţie „teatrală” a textelor d-sale: scrie oare Mihai Măniuţiu ca un om al scenei, tangent la normativele, la atmosfera intrinsecă a acesteia? Nu tocmai… nu-l putem socoti pe Mihai Măniuţiu decât drept un poet vrednic de-o consideraţie cu nimic mai prejos de cea a regizorului omonim. Nu fără a menţiona fericita excepţie ce-o constituie în tagma slujitorilor scenei, prea adesea aceştia cu o prezenţă literară care nu depăşeşte bunele intenţii.” (Gheorghe Grigurcu, România literară, nr. 51/2016)
„În ansamblul său mozaical, cu secvențe ce preiau succesiv firul narațiunii atât de zigzagate și de multiplu direcționată, cărticica lui Mihai Măniuțiu (Fantome în Las Vegas) încheagă până la urmă o mică lume care are logica și ilogicul său, o unitate de atmosferă cvasi-onirică, o perspectivă de regizor-comediograf, manipulator de mici scene himerice, unele, cum am notat, de un comic în pragul grotescului, uzând cu dexteritate de convențiile literare.” (Ion Pop, România literară, nr. 28/2018)
„Adunarea Poeților” este un eveniment născut la Craiova, care își propune să menţină treaz spiritul poeziei în oraş şi să aducă aproape un public matur şi tânăr care însetează după spiritul calin sau, după caz, bătăios, al acesteia. Prima ediție a avut loc pe 11 noiembrie 2016, la sala „Ia te uită!” a TNC. Au susținut conferințe sau au lansat cărți poeții Claudiu Komartin, Cristian Bădiliță, Radu Sergiu Ruba, Simona Popescu, Dumitru Florin Emilian, precum și o seamă de poeți din oraș, iar actori ai teatrului au însoțit de fiecare dată cu recitaluri apariția poeților (Petronela Zurba, Tamara Popescu, Angel Rababoc).
