Rusia, care are o suprafaţă de peste 17 milioane de kilometri pătraţi, şi-a extins teritoriul, printr-un decret dezvăluit sâmbătă, cu încă 50.000 de kilometri pătraţi, în Marea Ohoţk, în sudul extremităţii sale orientale, spre marea nemulţumire a Japoniei. Cei 50.000 de kilometri pătraţi reprezintă suprafaţa regiunii Midi-Pyrénées, cea mai mare din Franţa. Această nouă zonă, o importantă sursă de hidrocarburi, reprezintă un nou atu pentru economia rusă. Premierul Dmitri Medvedev a declarat că “asta înseamnă că putem să ne dezvoltăm platoul continental acolo unde se află resurse abundente de materii prime şi zăcăminte energetice abundente”. Decretul este datat pe 15 august a.c, dar Medvedev l-a făcut public în prima zi a unei vizite pe Insulele Kurile, disputate cu Japonia, situate în sud-estul Mării Ohoţk, provocând furia autorităţilor de la Tokyo. Această decizie a fost validată anul trecut de către Comisia ONU însărcinată cu determinarea limitelor platoului continental, a insistat şeful Guvernului rus. Problema este că aceste insule din Marea Ohoţk sunt revendicate de către arhipelagul nipon de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Tonul a urcat între cele două capitale, pe fundalul crizei ucrainene, iar Moscova s-a întrebat în legătură cu sinceritatea Japoniei în privinţa memoriei conflictului care s-a încheiat în urmă cu 70 de ani. “Noi apreciem Japonia, dar asta nu are nimic a face cu Insulele Kurile, care fac parte din Federaţia rusă”, a tranşat Medvedev, citat de agenţiile ruseşti. “De aceea am efectuat, efectuăm şi vom efectua vizite pe Insulele Kurile”, a continuat el. Şeful diplomaţiei nipone Fumio Kishida l-a convocat pe ambasadorul rus Evgheni Afanasiev. Vizita lui Medvedev “răneşte sentimentele poporului japonez şi este extrem de regretabil”, a subliniat Kishida. Ca atare, Guvernul nipon a anulat o vizită în Rusia a şefului diplomaţiei japoneze, prevăzute în septembrie. Teoretic, în pofida unor relaţii economice importante, cele două ţări se află în conflict, pentru că nu au semnat vreun tratat de pace de la sfârşitului celui de-al Doilea Război Mondial, tocmai din cauza acestui diferend teritorial. Pe fondul crizei ucrainene, Rusia nu se află la prima extindere a teritoriului său. Dreptul mării stabileşte în prezent zona economică exclusivă a unei ţări până la 200 de mile maritime (aproximativ 370 de kilometri) de coastă, oferindu-i suveranitatea în această zonă, pentru a exploata resurse. Dincolo de ea, apele sunt considerate, din punct de vedere juridic, internaţionale. Cu toate acestea, o ţară are dreptul să revendice extinderea zonei sale exclusive dincolo de cele 200 de mile maritime, până la o limită de 350 de mile maritime, dacă poate să justifice faptul că limitele platoului său continental se extind mai departe sub apă. În virtutea acestui drept, Moscova tocmai a revendicat la ONU suveranitatea asupra unui milion de kilometri pătraţi în Arctica. Profitând de topirea gheţarilor, Moscova a putut să prezinte noi probe ale legitimităţii extinderii teritoriului său în Arctica, la aproape 15 ani după ce i-a fost respinsă prima cerere în acest sens. Zona nou atribuită în Marea Ohoţk se situează dincolo de cele 200 de mile maritime, dar este înconjurată de teritorii ruseşti, situându-se între Peninsula Kamceatka şi Insula Sahalin, foarte bogată în hidrocarburi.
