48 de ani numără Isvarna I, principala sursă de apă de suprafaţă a municipiului Craiova. Termenul de garanţie a fost de 25 de ani. Cu două-trei avarii, în medie, pe săptămână, din cauza uzării „tuburilor premo”, cei 60 de angajaţi de la serviciul de Intervenţii al Companiei de Apă Oltenia SA sunt în permanentă alertă. Sursa Isvarna I, cu un debit mediu proiectat de 1.100 litri pe secundă, asigură 760 de litri pe secundă, în mod real. Ea este completată cu sursa Jiu – Işalniţa, cu o capacitate reală de 900 de litri pe secundă, pusă în funcţiune în 1976, şi surse de capacitate mică – din apa subterană, constituite din drenuri şi foraje de mică şi medie adâncime, cu o capacitate de 250-270 de litri pe secundă (Gioroc – pusă în funcţiune în 1906, Popova – pusă în funcţiune în 1963, Marica – dată în funcţiune în 1995). Conducta de aducţiune Isvarna I mai asigură apa potabilă pentru un număr de 97 de localităţi – 32 în judeţul Dolj şi 65 în judeţul Gorj. În orice discuţie despre alimentarea cu apă a municipiului Craiova se invocă necesitatea imperioasă a celui de-al doilea „fir”, numit Isvarna II. Discuţia datează de mai mulţi ani şi abia acum se poate spune că a devenit una materializabilă, frecvent evocată fiind calitatea superioară a apei de Isvarna, cu un chimism apropiat de cel al apei plate. Conducta de aducţiune Isvarna I, cu o lungime de 117 kilometri, realizată în perioada anilor 1963-1966, prin utilizarea de tuburi din beton precomprimat, tip „premo”, cu diametrul de 1.000 de milimetri, îmbinate cu garnituri de cauciuc, a beneficiat în anii 1979-1980 de o staţie de pompare/repompare, în localitatea Ţânţăreni, la circa 75 kilometri în aval de sursă. Din septembrie 2001, din cauza problemelor de uzură ale conductelor, s-a renunţat la staţia de pompare, trecându-se la preluarea apei în regim gravitaţional, motiv pentru care nu se poate utiliza tot debitul disponibil de 1.100-1.160 de litri pe secundă. Să mai adăugăm doar un detaliu. Durata normală a conductei Isvarna I (termenul de viaţă de circa 25 de ani) a fost depăşită cu 20-21 de ani, fenomenul de îmbătrânire manifestându-se prin corodarea armăturii până la rupere, deteriorarea betonului din conductă, exfoliere şi ruperea garniturilor de cauciuc.
Încă înainte de 1989, s-a considerat oportună asigurarea unui debit suplimentar de apă, în condiţii de siguranţă, din sursa Isvarna, apărând noţiunea unei noi conducte, aşa-zis „fir doi” Isvarna – Craiova. Marile obiective economice aveau solicitări greu de acoperit, Doljul nedispunând de depozite generoase cantitativ şi nici acceptabile, din punct de vedere calitativ, pentru necesarul de apă potabilă. Cum spuneam, ideea a fost reluată sistematic şi în anii 1991-1993, când s-au proiectat şi executat 37 de kilometri de conductă nouă de aducţiune din beton, „tip SENTAB”, cu diametrul de 1.200 de milimetri, pe două tronsoane – 21 de kilometri de la Isvarna în aval şi 16 kilometri de la Craiova spre amonte – execuţia fiind întreruptă din lipsă de fonduri. A mai fost repusă „pe tapet”, cum se spune, fără mare entuziasm, din aceleaşi cauze, proiectul împotmolindu-se de-a dreptul. Dar imperativele au rămas aceleaşi: asigurarea pentru populaţia Craiovei a unei ape de calitate superioară, scutită de procesul de tratare chimică, atingerea unei capacităţi maxime de captare – 4.000 de litri pe secundă – pentru livrarea debitului specific maxim de 210 litri pe secundă, zilnic, în regim de 24 de ore continuu. Evident că dezideratul anunţat era articulat prin asigurarea de apă potabilă şi pentru oraşele şi comunele din judeţul Dolj şi Gorj, aflate de-a lungul traseului, deficitare în alimentarea cu apă potabilă de bună calitate. Cei cu care am discutat din conducerea Companiei de Apă Oltenia, amabili pe parcursul documentării noastre, au dorit, în măsura posibilă, să nu fie… cumva „elogiaţi”. Fiindcă nu încearcă decât să-şi facă datoria, preţuindu-şi locul lor de muncă. Cu toate acestea, nu putem să nu pomenim numele directorului Constantin Mitriţă şi unul dintre motive este acela că, pentru anul 2014, compania s-a clasat pe locul II, la nivel naţional, după ApaNova Bucureşti, la categoria „Întreprinderi mari care se ocupă cu captarea, tratarea şi transportul apei”. Existaseră şi momente „mai bune”, când compania se plasase… pe ultimele locuri.
Operator regional din aprilie 2007
SC Compania de Apă Oltenia SA s-a constituit în operator regional în aprilie 2007, prin transformarea Regiei Autonome de Apă şi Canalizare în societate pe acţiuni, acţionarul majoritar fiind Consiliul Local al Municipiului Craiova (99%), acompaniat de Consiliul Judeţean Dolj şi Consiliile Locale Calafat, Filiaşi, Segarcea, Bechet, Băileşti, Dăbuleni, Breasta, Călăraşi. Aplică o strategie tarifară, conform contractului de delegare existent, corelat cu prevederile contractului de finanţare, semnat cu Ministerul Mediului şi Pădurilor. Din 2013, SC Compania de Apă Oltenia SA vizează continuarea implementării obiectivelor de investiţii privind realizarea extinderilor reţelelor de apă şi canalizare, în conformitate cu proiectul finanţat prin fonduri de coeziune, cu denumirea „Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi ape uzate în judeţul Dolj”, pentru care beneficiază de o finanţare nerambursabilă de 82.812 milioane de euro. Neputând asigura partea de co-finanţare, fosta regie de apă a obţinut un împrumut de 13 milioane de euro la BERD (Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare). În cadrul acestui proiect, s-a construit staţia de epurare de la Făcăi, s-a extins canalizarea pe o distanţă de 97,14 kilometri şi s-a prelungit reţeaua de alimentare cu apă a municipiului pe o distanţă de 42,59 de kilometri.
Staţia de epurare de la Făcăi a avut drept raţiune impactul ecologic negativ al apelor reziduale, deversate în Jiu, respectiv în Dunăre. Printr-un al doilea mare proiect, accesat tot pe Programul Operaţional Sectorial de Mediu (POS Mediu) – cu o valoare totală de 254 milioane de euro – conducerea companiei îşi propune să realizeze firul doi Isvarna, investiţia fiind denumită „Sistem regional de alimentare cu apă – sursa Isvarna”. SC Compania de Apă a întocmit cererea de finanţare pentru proiectul de asistenţă tehnică, prin care se va asigura pregătirea Aplicaţiei de Finanţare, pentru investiţiile prioritare, care vor fi finanţate în perioada 2014-2020. După atribuirea contractului de asistenţă tehnică, va fi reactualizat studiul de fezabilitate pentru această investiţie. Lucrările propuse sunt: conducta nouă de aducţiune Isvarna – Craiova (inclusiv captarea şi tratarea, valoarea fiind de 123 milioane de euro) şi reabilitarea conductei de aducţiune Isvarna – Craiova. Ceea ce nu mai trebuie demonstrat este că sursa I Isvarna – Tismana constituie varianta de asigurare a deficitului de apă pentru municipiul Craiova şi 97 de localităţi, din judeţele Gorj şi Dolj.
O arie de operare extinsă
Momentan, SC Compania de Apă Oltenia SA furnizează servicii de alimentare cu apă şi canalizare, ca deţinător al licenţei de operator clasa I (nr. 0893/23 martie 2010), în municipiile Craiova, Calafat, Băileşti, oraşele Filiaşi, Segarcea şi Bechet, comunele Işalniţa, Călăraşi, Breasta, Coţofenii din Faţă şi Pleniţa (toate acestea din Dolj), inclusiv comuna Ţânţăreni din judeţul Gorj. Cei cu care am discutat ne-au asigurat că tarifele practicate sunt sub media pe ţară. O eventuală privatizare ar schimba datele problemei. Evident că operatorul îşi propune un management cât mai performant. Suntem în faţa unui program investiţional realmente de luat în seamă, supus unui singur risc: o eventuală discontinuitate, generată de cauze neluate în calcul, cum ar fi cele de emanaţie politică. Cu alimentarea cu apă potabilă a unui mare municipiu însă nu te poţi juca, şi deja vorbim de un număr mare de abonaţi. Implicate în implementarea proiectului „Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi ape uzate în judeţul Dolj” sunt numeroase autorităţi locale care dezvoltă, împreună cu operatorul regional, o strategie de dezvoltare a infrastructurii (Masterplan). Definirea aglomerărilor s-a făcut în conformitate cu documentul emis de Comisia Europeană „Termeni şi definiţii ale Directivei de tratare a apei uzate urbane” (91/271/ECC), care defineşte că „aglomerarea” este o zonă în care populaţia şi activităţile economice sunt suficient de concentrate pentru ca apa uzată să fie colectată şi transmisă la o staţie de epurare. În cadrul acestui proiect s-au stabilit două grupări, pe sisteme de distribuţie şi canalizare, una referitoare la alimentarea cu apă şi alta referitoare la colectarea şi epurarea apei uzate. Principalele sisteme de alimentare cu apă identificate, în care se propun investiţii, sunt: sistemul de alimentare cu apă Craiova, care include şi localităţile Malu Mare şi Cârcea; sistemul de alimentare cu apă Băileşti, care include şi comunele Poiana Mare şi Piscu Vechi; sistemul de alimentare cu apă Segarcea, care include şi Cerătul; sistemul de alimentare cu apă Bechet, care include Ostroveni şi Lişteava; sistemul de alimentare cu apă Pileşti, care include localităţile Pieleşti, Mischii şi Gherceşti, sistemul de alimentare cu apă Calafat, care include Maglavit, Hunia, Basarabi şi Golenţi; sistemul de alimentare cu apă Isvarna II, care include noua conductă de aducţiune Isvarna-Craiova, pe lungimea de 117 kilometri – care include captarea din lacul Tismana.
Canalizarea de pe strada „Brestei”: când vorba este umbra faptei
Nu s-a crezut, multă vreme, că într-o zi coşmarul provocat de ploile abundente, în strada „Brestei”, va fi curmat. Scepticismul părea generalizat şi rămăsese o… moştenire. Cu fonduri de la bugetul local, în 2014, conducerea companiei, tutelată de municipalitate, a reuşit amenajarea unei reţele de canalizare pluvială, pe lungimea de trei kilometri, cu deversare într-un braţ al râului Şerca. Directorul Companiei de Apă Oltenia, Constantin Mitriţă, nu consideră lucrarea ca fiind o izbândă, fiind convins de la bun început că va fi finalizată. Pe „Brestei”, acum, şi după ploile abundente, locuitorii au, în sfârşit, tihnă, nemaifiindu-le inundate curţile şi chiar locuinţele. Uneori, vorba este chiar umbra faptei. De ce a durat atât de mult o lucrare simplă rămâne doar o interogaţie.
Calafat, o soluţie de avarie
Că municipiul Calafat poate rămâne fără apă potabilă pare un paradox. Şi, totuşi, în zilele din urmă, o problemă de acest fel a existat în cochetul oraş de pe malul Dunării. Fluviul şi-a redus debitul, ca niciodată în anii din urmă, încât staţia de pompare nu a mai avut… ce pompa, cursul Dunării depărtându-se mult de malul românesc. Într-o asemenea situaţie critică, soluţia tehnică imediată, identificată de conducerea companiei, alături de conducerea primăriei, a fost amenajarea unei staţii plutitoare, prin amplasarea de două pompe, aduse de la Bucureşti, şi montarea a patru flotere în albia fluviului. Între Dunăre şi staţia de tratare a apei este o distanţă de 900 de metri şi o diferenţă de nivel de 50 de metri şi tocmai această stare de fapt a impus amplasarea grupului de pompe. Calafatul are din nou apă potabilă şi, pentru viitor, soluţia identificată acum va trebui avută mereu în vedere, prin amenajări trainice, şi nu provizorii. Nu a fost chiar o floare la ureche ceea ce descriem noi, dar, în cele din urmă, problema, să-i spunem aşa, a fost rezolvată.
În loc de concluzii
Compania de Apă Oltenia SA este una nu atât importantă, cât de-a dreptul strategică. Derulează programe de investiţii, în infrastructura de apă şi ape uzate, în conformitate cu exigenţele Uniunii Europene pentru localităţile urbane şi rurale. Multe localităţi din judeţul Dolj beneficiază de o apă potabilă cu infiltraţii de nitraţi, azotaţi, fier, mangan, impunând nu doar tratare şi dezinfecţie, ci pur şi simplu neutilizarea ei. Nu o spunem noi, dar rezolvarea deplină a alimentării cu apă a populaţiei Doljului rămâne una cardinală şi permanentă. Craiova consumă 1,3 – 1,4 milioane de metri cubi pe lună. Au fost perioade când consumul depăşea 2 milioane metri cubi de apă. Compania de Apă Oltenia decontează costul apei la ABA Jiu. Isvarna I va fi reabilitată, nu se va renunţa la această conductă, ea urmând a alimenta localităţile din zona colinară a Doljului şi, bineînţeles, şi alte localităţi doljene şi gorjene.
LAURA MOŢÎRLICHE şi MIRCEA CANŢĂR
