Târgu Jiu este singurul oraş din Oltenia unde se joacă meciuri de Liga I
Nu au tradiţie în fotbal, au retrogradat de 3 ori fără să ajungă totuşi în Liga a II-a şi se bucurau până acum vreo 10 ani şi când Ştiinţa îi vizita pentru un amical. Cei de la Pandurii jucau însă luni seara în Liga I şi învingeau o pretendentă la titlu, în acelaşi timp aruncau ironii celor care degajau iz de Bănie: „Dar cu Universitatea ce se întâmplă, se termină etapa…Craiova când joacă?” Nu era neapărat o răutate, majoritatea dintre ei au fost fani ai Ştiinţei şi aşa vor rămâne mereu, dar orgoliul local răbufneşte din când în când. Poţi observa acest lucru în manifestările lor. Se bucură la reuşitele echipei oraşului lor, dar nu este nici pe departe atmosfera de pe „Ion Oblemenco”, acolo unde suferinţa şi extazul alternează de la o fază la alta. Târgu Jiul are grijă de fotbal. Până nu demult toată Oltenia, sau, cum era pe vremea Craiovei Maxima, toată România se îmbulzea la Craiova să vadă fotbal. Acum, aşa cum spunea Sorin Cârţu, craiovenii trebuie să meargă la Târgu Jiu pentru a vedea un meci de Liga I.
Minerii şi Târgu Jiul au grijă de Pandurii
Cu toate că nu este prea demn modul cum a păstrat Pandurii pe prima scenă, oraşul lui Brâncuşi are merite incontestabile în promovarea şi susţinerea echipei de fotbal. Marin Condescu este omul care s-a îngrijit ca ortacii săi să dobândească şi să întreţină o echipă proprie, care să-i reprezinte chiar dacă nu le atinge străfundurile sufletelor, aşa cum reuşise Universitatea. „Noroc bun” este salutul încetăţenit pe „Municipalul” gorjean, stadion cosmetizat recent de autorităţile locale şi redat fotbalului. „Primăria Târgu Jiu este aici” scrie mare pe un banner, iar „statusul” este concretizat în noul look al arenei. Una care se mai numeşte şi „Tudor Vladimirescu”, după cel care i-a condus pe panduri la începutul secolului 19. Imaginea „Domnului Tudor” veghează arena, aşa cum cea a lui Ion Oblemenco este arborată pe vechiul „Central”. Peste două veacuri, noii „panduri” sunt struniţi de Petre Grigoraş, de departe „cel mai tare din oraş” când vine vorba de fotbal. „Grig” este un tehnician apropiat, atât prin relaţia personală şi stilul de antrenorat, cât şi prin discreţia asumată, de Victor Piţurcă. Nu degeaba Pandurii etalează uneori pe teren o inedită „tiki-taka de pe Jiu”, iar vreo 3 jucători sunt în lotul lărgit de internaţionali al lui Piţi. Grigoraş nu are un buget fabulos la Târgu Jiu, dar are strictul necesar, iar pe criză este tot ce poate pretinde un antrenor. Şi în special, are linişte. Suporterii îl aclamă, fără a-i impune vreo presiune suplimentară. „PanDurii” nu au avut vreo perfromanţă la care să se raporteze. Iar Condescu nu este Mititelu să intervină la echipă. „Piţurcă se comporta ca un patron, voia să facă şi primul unsprezece” a fost declaraţia şocantă a lui Mititelu prin care explica într-un fel despărţirea de actualul selecţioner. Liderul minerilor îşi vede de treabă, adică asigură bugetul. Este omul care reuşit să obţină într-o singură zi de la bancă 400.000 de euro pentru a salva echipa de la o dublă neprogramare.
Târgu Jiu, noul pol fotbalistic al Olteniei
Pandurii are un buget aproximativ de 5 milioane de euro, dintre care 3 sunt asigurate de complexurile Rovinari şi Turceni şi Societatea Naţională a Lignitului Oltenia. Unii spun că acei bani ar fi putut salva multe locuri de muncă, însă în acelaşi timp Craiova este campioană la şomaj şi fără să bage bani în fotbal. Se spune că este oraşul lui Brâncuşi sau al lui Tudor Vladimirescu, dar, pratic nu este nici măcar al primarului Cârciumaru. Condescu este figura proeminentă care domină în zonă, iar Târgu Jiu este fieful său. Practic, Pandurii este o echipă „de stat”, aşa cum este şi Gaz Metan Severin sau Gaz Metan Mediaş. Aşa cum sunt zeci de echipe din Liga I aflate în grija autorităţilor locale. Doar Craiova se eschivează de fenomenul şi echipa care au făcut-o cunoscută în lume. După ce 20 de ani au lăsat-o pe mâna unor investitori dubioşi, edilii se ascund în spatele unei directive a UEFA care dacă ar fi respectată ad literram ar duce la dispariţia fotbalului în România. Condescu s-a contrat dur atât cu şefii LPF, cât şi cu Mircea Sandu, însă Pandurii nu a dispărut, semn nu numai de forţă din partea „patronului” minerilor, ci şi că forurile care conduc fotbalul în România nu te pot exclude după bunul plac, aşa cum pretinde fostul patron al Ştiinţei. Doar lipsa banilor şi ambiţiile stupide o pot face. Pandurii beneficiază şi de o bază care se modernizează de la o lună la alta, cu un teren sintetic de dimensiuni legale şi pun în acest moment bazele unei academii de fotbal. Talentele din zonă se maturizează la echipa-satelit, care doar pentru că nu a vrut nu a promovat în eşalonul secund. După ce la Pandurii au aterizat cohorte de străini sau au importate loturi complete, exemplul cel mai recent fiind Internaţional Curtea de Argeş, Grigoraş pare omul potrivit pentru a oferi o identitate echipei locale, promovând fără teamă tinerii talentaţi şi în acelaşi timp oferind rezultate decente şi un joc plăcut ochiului. La Târgu Jiu se pun bazele unui club puternic, unul care se poate impune în fotbalul românesc şi are şanse mari să domine Oltenia din punct de vedere fotbalistic ani buni de acum încolo.
