Mai dificilă, ca niciodată, misiunea preşedintelui francez Emmanuel Macron de a sistematiza o coaliţie guvernamentală cu Ensemble (Împreună) pivot, fiindcă s-a văzut refuzat, în discuţiile antamate marţi 21 iunie, de principalii lideri politici, invitaţi la Elysee. Evitarea blocajului politic, într-o ţară fracturată, pare imposibilă, ceea ce sugerează gravitatea momentului. Programe măreţe anunţate (Tranziţia ecologică, Sănătate, Educaţie), sunt de acum serios ameninţate. Peste toate, datoria publică a ţării a atins 114,5% din PIB, în primul trimestru al anului. Intrarea în forţă în Adunarea Naţională a extremei-drepte, în premieră după 1958, coincide şi cu pierderea majorităţii absolute de către Executivul încredinţat premierului Elisabeth Borne, încât riscul major al instabilităţii este aproape iminent. 43 de mandate lipsesc majorităţii pentru a guverna, cât de cât în linişte dar nu le are. Mai mult, deosebit de agresiv se arată Jean Luc Melenchon, liderul NUPES, aflat în dispută cu Marine Le Pen pentru statutul de prima forţă a opoziţiei, care potrivit cutumelor ar urma să preia preşedinţia importantei Comisii de finanţe. Ca o noutate de ultimă oră: 127 de deputaţi vor trebui să renunţe la un mandat, din cauza incompatibilităţii. Lor li se adaugă şi 12 miniştri care nu pot fi prezenţi în Adunarea Naţională, cât timp se află la Guvern. Legea cumului de mandate din 2014 permite aleşilor locali (municipali, departamentali, regionali) un loc în Adunarea Naţională, doar un singur mandat, deşi sunt şi câteva excepţii. Alegerile din Franţa au dat un semnal: restrângerea prerogativelor lui Macron, prin privarea de o majoritate absolută. Aşa se explică înfrângerea fostului preşedinte al Adunării Naţionale, Richard Ferrand, a liderului grupului LREM, Christophe Castaner (fost ministru de Interne) şi a 3 miniştri din actualul cabinet (Amelie de Montchalin, Brigitte Bourguignon şi Justine Benin) după eliminarea din primul tur al lui Jean Michel Blanguer, fost ministru al Educaţiei. Evenimentele derulate la Stade de France, cu prilejul finalei Ligii Campionilor, intens mediatizate, au probat şi ele neinspiraţia, să-i spunem doar aşa, a Guvernului actual. Sigur că se mai poate vorbi de atitudinea ambiguă, în chestiunea războiului din Ucraina, a preşedintelui Macron, animat poate de cele mai bune intenţii. Când Reuniunea Naţională a Marinei Le Pen şi Franţa Nesupusă a lui Jean Luc Melenchon (extrema-dreaptă şi extrema-stângă) colectează împreună 160 de mandate, de la numai 25 în legislatura trecută, sunt multe de spus. Şi analize interesante, în media franceză, asupra votului, exprimă acelaşi lucru: popularitatea lui Macron este limitată într-un context economic complicat, agravat şi prin creşterea nemiloasă a inflaţiei. Preşedinţia Franţei la Consiliul UE se încheie la 1 iulie. Şi n-a fost deloc una grozavă. Cum preşedintele nu face o bună chimie –şi în plus s-ar expune criticilor din media- nici cu Marine Le Pen, nici cu Jean Luc Melenchon, soluţia coabitării era aducerea LR (Republicani- 74 mandate) dar, părerile sunt împărţite, şi se preferă punctul de vedere al liderului Christian Jacob, mizându-se pe uzură accentuată a majorităţii, şi revenirea la viitoarele alegeri a LR acolo unde au mai fost. Adică la guvernare. Un prim moment critic: dacă premierul Elisabeth Borne nu angajează votul de încredere al Guvernului său, în faţa Adunării Naţionale, la 5 iulie a.c. şi încă n-a luat o decizie în această privinţă, Jean Luc Melenchon ameninţă cu o moţiune de cenzură.
