România a fost obligată să protejeze familiile homosexuale, ceea ce se prefigura de mai multă vreme. Mai exact, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a admis plângerea asociaţiei „Accept” şi a 6 cupluri de homosexuali, împotriva statului român, care solicitau respectarea vieţii private şi de familie. N-am înţeles cine le-o perturba. Povestea nu este deloc nouă, fiindcă din 2016 Curtea Constituţională remarcase, printr-o decizie de a sa (nr. 580/20 iulie) necesitatea unei iniţiative de revizuire a articolului 48 din Constituţie, în vederea corectării caracterului limitativ al noţiunii de familie, prevăzută ca „a se întemeia pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”. Articolul 26 (al. 1) din Constituţia României protejază dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, căsătoria reprezentând o relaţie interumană fundamentală pentru societate. Patriarhia Română, în consonanţă cu celelalte Biserici ortodoxe, dezaprobă constant promovarea ideii de parteneriat civil, precum şi legiferarea acestuia, întrucât el reprezintă „nu doar o inutilă suprapunere cu valida instituţie a căsătoriei”, ci şi o reală „subminare a asumării responsabilităţii integrale a celor doi soţi, precum şi sursa toxică (dovedită în alte societăţi) a destrămării importanţei şi autorităţii moral fondatoare a familiei”. Mai mult, Patriarhia Română susţine, pe bună dreptate, că acordarea unui statut legal „cuplurilor de acelaşi sex”, prin legalizarea parteneriatelor civile, s-a dovedit a fi „doar o şireată şi favorabilă mişcare politică spre acordarea dreptului de a se căsători persoanele care, prin natura opiunilor sexuale libere, se situează totuşi în afara raţiunilor şi scopurilor fondatoare ale familiei naturale, întemeiată pe căsătorie”. În opinia Patriarhiei Române „niciun text european sau internaţional nu poate impune statelor obligaţia de a crea un statut specific pentru persoanele care convieţuiesc, indiferent dacă sunt de sex diferit sau de acelaşi sex”. Parlamentul European a ales să desconsidere campania masivă de proteste a societăţii civile, la agenda LGBT, prin rezoluţia Lunacek, din 4 februarie 2014, sub titlul „Foaie de parcurs UE împotriva homofobiei şi discriminării pe motiv de orientarea sexuală şi identitate de gen” propusă de eurodeputatul austriac Ulriche Lunacek, activistă pro-lesbiene. Rezoluţia solicita statelor membre modificarea legislaţiei naţionale prin adoptarea şi aplicarea, prin puterea legii, a ideologiei şi agendei politice a mişcării homosexuale, deschizând un drum către… desfiinţarea familiei clasice. Mai mult, s-a trecut, cu discreţie, la tentative perverse de promovare în şcoli a agendei LGBT. Până la decretarea aberantei utopii „copiii nu aparţin familiei, ei aparţin statului”, amintind de falansterul lui Charles Fourier, reluată de Marx şi Engels, în manifestul comunist, secţiunea principiile comuniste „copiii sunt educaţi în comun, fiind eliminate bazele căsătoriei tradiţionale”, n-a mai fost decât un pas. Ideologia homosexualistă este vară bună cu feminismul radical şi nepoata marxismului, afirmă cercetători în domeniu. Anihilarea sistemului de valori creştine, demolarea familiei şi naţiunii, abolirea credinţei şi Bisericii creştine, toate acestea sunt nelinilştitoare. Biserica, prin suprimarea familiei şi naţiunii, bastioanele ei, trebuie scoasă din scenă, în numele corectitudinii politice. Mai exact, noile comandamente politice sugerează că Biserica nu trebuie iubită. Cei care provăduiesc asemenea insanităţi sunt „pe val”.
