Prognoza meteo, pentru noaptea de vineri spre sâmbătă, anunţa un coşmar. Şi cu siguranţă acea noapte, de 21 spre 22 aprilie 2017, va rămâne una de referinţă în istoria podgoriei „Domeniul Coroanei”, aşa cum am mai spus despre ea „un patrimoniu al Doljului”. Ei bine, în acea noapte, întreg perimetrul de aproape 300 de hectare cu vie nobilă a devenit un adevărat front de confruntare al oamenilor lui Mihai Anghel cu natura. Fiindcă e posibil şi aşa ceva. Ceea ce nu se mai trăise niciodată, fiindcă nu era vorba doar de o stare de veghe, cât de acţiuni la maximă tensiune umană, s-a trăit organic, de peste 300 de oameni, febrili, cu ochii injectaţi de fum, dar convinşi de izbânda lor în ajunul Sfântului Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Împărţiţi pe echipe, cu responsabilităţi concrete – număr de rânduri încredinţate – şi executare promptă, oameni ing. Daniel Bojan, ai Elenei „Pistruiata”, Crinu Eremie, Dan Avram, Ungureanu de la Cerăt, numai cu rromi harnici, cum nu s-a văzut prin părţile locului, mecanizatori de la Cervina, Oltyre şi Cerealcom, au ştiut doar de o comandă unică. Având privirile permanent aţintite asupra termometrelor. Nici nu se putea altfel. La lumina farurilor de tractoare, prin fumigaţii, realizate cu ajutorul focurilor de resturi vegetale, s-a forţat geneza unor procese radiative, mai exact imposibilitatea instalării îngheţului. În câmp deschis. Filmul nopţii de vineri spre sâmbătă, greu de relatat, va rămâne, aidoma unei pecete, pentru producţia de vinuri a acestui an, se pare miraculos salvată. Printr-o trudă greu comensurabilă şi competenţă autentică. Se poate vorbi de aşa ceva.
Totul sau nimic: bătălia pentru un câştig de 0,5 grade Celsius
Există, bineînţeles, o limită termică de la care începe vătămarea (0 grade Celsius) lăstarilor fertili de viţă de vie, care poartă inflorescenţe. Aceasta este exprimarea tehnologică. Oricât ar părea de surprinzător, posibilităţile actuale de luptă împotriva temperaturilor scăzute, tardive de primăvară, sunt realmente limitate, reducându-se la „ventilarea aerului” în vecinătatea imediată a rândurilor de viţă de vie, spre a împiedica formarea inversiunilor termice în stratul de aer imediat. Ordinul de front în podgoria Domeniul Coroanei a sunat imperativ în noaptea de vineri spre sâmbătă: nu trebuie scăzută temperatura aerului sub minus 0,1 – minus 0,2 grade Celsius. Sună ireal. Sună a poveste. Până după miezul nopţii, staţiile meteo, dar şi termometrele portabile au arătat pe cadranele lor cifre optimiste, dătătoare de speranţe. Încât – odată stabilizat frontul atmosferic – mai trebuia aşteptat, totuşi, până la ora 6, când după apariţia soarelui, poate chiar concomitent, riscul ca roua să fie transformată în gheaţă, era maxim. S-a răzbit în cele din urmă, în faţa unui fenomen meteo devastator. Un accident climatic care a lovit teribil toate podgoriile consacrate din Oltenia (Drăgăşani, Corcova, Oprişor), fusese evitat. Nu atât prin neodihnă, cât printr-o strategie inspirată.
Teoria ca teoria, dar practica ne omoară
Nu puţini viticultori, fără practică autentică aferentă, au propriile teorii despre lupta „pasivă” (asigurări împotriva daunelor provocate de îngheţuri sau grindină), dar şi despre lupta „activă”, împotriva accidentelor climatice amintite. Fiecare dintre ei vorbeşte pe propria limbă, despre încălzirea aerului, combinată sau nu, cu amestecarea straturilor de aer, irigarea prin aspersiune etc. Experienţe autentice de reuşită, nu am găsit, decât, parţial, la… francezi, altminteri recunoscuţi pentru competitivitatea vinurilor lor. Fiindcă inclusiv focurile aprinse şi întreţinute, în puncte şi unghiuri diferite, trebuie să aibă o anumită intensitate, pentru a se crea masa necesară de fum. Domeniul Coroanei deţine de acum propria experienţă. Valabilă ca un doctorat, fără plagiat.
Noaptea cea mai lungă la Segarcea
Toată noaptea de vineri spre sâmbătă, oastea lui Mihai Anghel nu a aşteptat, cu înfrigurare, decât zorii zilei, mai exact impactul cu zorii zilei, dorindu-şi victoria obţinută. Doar cei care renunţă nu ajung învingători, le-ar fi spus Mihai Anghel, ca o căpetenie de oaste îndrăzneaţă. A mulţumit tuturor. Mare lucru. Parcimonios la vorbă, cum îi este felul, a atribuit întreaga reuşită colaboratorilor săi – 
staff-ul tehnic – şi, bineînţeles, restului angajaţilor, cu toţii pe baricadă. Tehnici de luptă împotriva îngheţurilor târzii, mai ştiau, fiindcă nu degeaba deţin o colecţie de medalii la concursuri internaţionale de anvergură, de unde vinurile prezentate s-au întors, sistematic, aureolate de prestigiu. Anul trecut, în Burgundia (Franţa), tradiţională regiune viticolă alături de Bordeaux, Alsacia, Beaujolais, gerurile târzii au făcut ravagii, consecinţele fiind considerate, de viticultori, ca dramatice. E drept, termometrul a scăzut sub -2,5 grade Celsius dintr-o dată. În noaptea de 26 spre 27 aprilie anul trecut temperaturile negative (-3 … -4 grade Celsius) au afectat Valea Loirei, lovind dureros consacraţii viticultori. Ce s-a reţinut: recurgerea la metode „ancestrale” rămâne o probă de ingeniozitate. Fireşte, nici un sistem de „luptă” nu este perfect. Dar cel puţin francezii îşi pun probleme de această natură. Ceea ce nu se întâmplă la noi. S-a auzit ceva gargară, zilele acestea, fiindcă nu poate fi numită altfel, atâta vreme cât cadrul juridic 
rămâne imperfect, firmele de asigurare – precumpănitor străine – nearătându-se interesate de domeniul agricultură. Aşa că totul, la mâna bunului Dumnezeu. Să revenim: temperaturile zilnice sunt urmărite în continuare cu atenţie. După o iarnă săracă în precipitaţii, dar totuşi fără diferenţe mari de temperatură între noapte şi zi, pericolul unor perturbări, la reluarea ciclului vegetativ, ţine doar de dereglări climatice. Că oamenii sunt capabili să lupte, uneori, împotriva acestora este adevărat, dar până la anumite limite. Altminteri, în viile afectate de îngheţuri târzii, se aplică de regulă operaţii „în verde”, dar în funcţie de mărimea distrugerilor provocate, tăierile de corecţie anulează producţia de struguri a anului respectiv. Şi dacă lucrurile decurg normal, vinurile de Domeniul Coroanei – complexe şi elegante, etalând forţă şi fineţe – vor reedita şi în acest an calităţile care le-au adus faimă. Până la urmă, la capătul relatării de faţă, trebuie reţinut un detaliu: Domeniul Coroanei nu este doar o denumire de podgorie remarcabilă, ci un vector de imagine al viticulturii româneşti, graţie căruia suntem deocamdată competitivi cu vinuri din Italia, Franţa, Spania, Chile şi Australia.
