Genocidul armean: O dispută semantică!

0
66

Cu câteva zile înaintea manifestărilor ocazionate de împlinirea a o sută de ani de la genocidul armean, Turcia a transmis, luni, 20 aprilie a.c., „condoleanţele” sale descendenţilor victimelor, mărturisind că „partajează suferinţele copiilor şi nepoţilor”, Patriarhul armean la Istanbul urmând a ţine o slujbă de pomenire „în memoria armenilor”, menţionează comunicatul cabinetului premierului Ahmet Davutoglu. De-a lungul timpului, mesajele de condoleanţe, precum cele din 23 aprilie 2014 ale lui Regep Tayyip Erdogan, pe atunci prim-ministru, au fost salutate, considerate fiind ca promiţătoare. După 2012, guvernul de la Ankara a autorizat manifestările pliate pe eveniment la fiecare 24 aprilie, în Piaţa Taksim, din inima Istanbulului. A fost votată o lege pentru restituirea proprietăţilor non-musulmane, bisericile au fost restaurate, iar bunurile confiscate au fost restituite. Dezbaterea aprinsă care se poartă este de natură semantică. Se vorbeşte de „pretins genocid”, discursul oficial utilizând expresia „evenimentele din 1915”, cum a procedat, în aprilie 2014, preşedintele Erdogan, în mesajul său inedit. Termenul de „genocid” reţine toată atenţia şi media turcă se întreabă asupra conţinutului mesajului preşedintelui american Barack Obama. Fiind vorba de un aliat statornic, pe care SUA contează în regiune, se avansează aluzia la „o mare catastrofă”. La o sută de ani de la faptele petrecute, Ankara nu acceptă termenul de genocid, deşi 20 de ţări, iar recent şi Parlamentul European, au recunoscut caracterul programat al persecuţiei vizând armeni, între 1915 şi 1917, soldate cu 1,5 milioane de victime. Femei, bărbaţi, bătrâni şi copii au fost arestaţi, apoi masacraţi sau deportaţi în deşerturile Mesopotamiei şi Siriei. Autorităţile turce recunosc „masacrele mutuale”, adică reciproce, negând faptul că armenii Imperiului Otoman ar fi fost, deliberat şi sistematic, eliminaţi. „Toată polemica se reduce la un singur cuvânt, atribuindu-se întreaga responsabilitate naţiunii turce, asortându-se cu un discurs dezastruos, ceea ce este problematic din punct de vedere moral şi legal”, spune Davutoglu, în mesajul său. Termenul de „g…”, cum scrie presa turcă, suscită reacţii epidermice la nivelul elitei politice turce. Recenta declaraţie a Papei Francisc, la biserica Sfântul Petru din Roma, privind genocidul armenilor, declaraţia Parlamentului European în acelaşi sens, declaraţia Parlamentului austriac, de miercuri, au generat reacţii în presa turcă, după ce trei partide parlamentare – AKP, Partidul Republican al Poporului (CHP – social-democrat) şi Partidul pentru Acţiune Naţionalistă (MHP) – au condamnat rezoluţia europeană, considerând-o „improprie şi inacceptabilă”. Se spune că termenul de genocid ar putea să-l coste postul pe Etyen Mahcupyan, un jurnalist armean, devenit, în septembrie anul trecut, consilier-şef al premierului turc, numai că împlinind 65 de ani, vârsta limită în funcţiile publice, nu mai avea ce pierde. Kadri Gursel, scriitor şi editorialist la cotidianul „Milliyet”, scrie aşa: „Turcia şi AKP se regăsesc într-o zonă neclară de dualitate”. Diplomaţia turcă a încercat să evite comemorarea genocidului armean de la Erevan, preşedintele Regep Tayyip Erdogan invitându-l pe omologul său, Serge Garkissian, la aniversarea de astăzi a o sută de ani de la bătălia Dardanelelor. Pe frontul relaţilor bilaterale, „războiului rece” este desăvârşit. Editorialistul şi istoricul Murat Bardakci, în cotidianul „Haberturk”, menţionează că „niciodată un stat acuzat de genocid nu a vărsat bani victimelor. Germania a acordat compensaţii financiare victimelor evreieşti, dar altele au fost raţiunile, fiindcă, se ştie, au utilizat evreii ca veritabili sclavi”. În fine, cotidianul „Star” estimează că „politizarea tragediei (…) este o frână empatiei, vizavi de suferinţele trecutului. Atitudinea de anti-compromis a diasporei armene provoacă părţii turce un reflex de apărare”. Toată presa turcă acordă spaţii imense acestei polemici aprinse şi rămâne de văzut dacă Barack Obama va folosi termenul de „genocid”. Asta este tot.

(Surse: Courrier international, HuffPost, Le Monde, site-uri ale unor publicaţii turceşti menţionate)